După 1989, când a apărut cartea lui Bruno Würtz intitulată New Age, tema noii religiozități m-a preocupat constant; am aflat că ea a cunoscut două faze, care-și au rădăcinile în S.U.A.:

• prima s-a conturat spre sfârșitul anilor ’60 ai secolului trecut, ca o mișcare laică ce respingea concepția tradițională de a delega unei caste sacerdotale monopolul sacrului, căutând experiențe autentice în afara bisericii. Deși aceste mișcări au intrat treptat în criză, pe la începutul anilor 80 s-a conturat

• a doua fază este mișcarea New Age propriu-zisă, o viziune gnostică asupra lumii, ce propune, pe un fundament panteist, o concepție holistică, o perspectivă evoluțio-nistă și o psihologizare a religiei, care coincide cu o sacralizare a psihologiei, toate acestea înscriindu-se într-o perspectivă milenaristă și apocaliptică. Conform acestei viziuni, Era Vărsătorului, care va succede erei Peștilor în care trăim acum, ne va rupe de dominația credinței creștine de tip monoteist, căutările spirituale nemaifăcându-se, de rândul acesta, în jurul unui Dumnezeu personal al tradiției iudeo-creștine.

Revelația ultimă a New Age-ului se configurează ca Minte, Energie, Viață, o Realitate impersonală ce poate dobândi trăsăturile personale ale credinței în Dumnezeu, dar numai temporar și instrumental. Din așezarea acestei viziuni Răul este identificat cu ignoranța ce învăluie mintea omului, dualismul fiind considerat o iluzie, căderea biblică (păcatul primordial al protopărinților Adam și Eva) fiind privită ca fiind de natură psihologică, nu cosmologică. Individul este invitat să se realizeze în templul propriei ființe printr-un proces de gnoză: descoperirea propriului Sine și crearea propriei realități. Odată angajat pe acest drum, fiecare om este invitat să devină propriul său terapeut, eliberându-se de orice dependență, este invitat să devină zeu, întru unificarea realității divizate. Se profilează astfel o religie fără Dumnezeu și fără Biserică, fără o lume de dincolo și fără sancțiuni. Vinovăția, ispășirea, izbăvirea, iertarea, păcatul, nu-și au locul în noua viziune.

Dan D. Iacob