MinteStiinta: Un dialog intre Orient si Occident. Bucuresti: Editura Humanitas, 2017.

Cartea propusă de Editura Humanitas are la bază Simpozionul Minte Ştiinţă desfăşurat la Harvard, în luna martie a anului 1991, simpozion care a reunit experţi din domeniile medicinei, psihiatriei, psihobiologiei, neorobiologiei, educaţiei, religiei comparate şi budismului indo-tibetan, invitatul de onoare fiind Sanctitatea Sa Dalai Lama, laureat al Premiului Nobel pentru pace. Simpozionul a celebrat un deceniu de cercetări comune întreprinse de comunitatea budistă tibetană şi Harvard Medical School.

„Cred că scopul ultim al tuturor fiinţelor umane, afirmă Dalai Lama,  este  dobândirea fericirii şi a unui sens al împlinirii. Oamenii de ştiinţă studiază în special materia, dar nu pot ignora mintea omenească sau conştiinţa. Practicanţii spirituali sunt preocupaţi în primul rând de dezvoltarea minţii, dar nu-şi pot ignora cu desăvârşire nevoile fizice. Iată de ce am insistat întotdeauna asupra importanţei de a împleti abordarea mintală cu cea materială în atingerea fericirii de către umanitate”.

Leahy, Robert L.- Invinge depresia inainte sa te invinga ea pe tine: cum sa te vindeci de depresie. Bucuresti: Editura For You, 2017

Doctorul  Robert L. Leahy (n. 8 martie 1946) este absolvent al prestigioasei universități Yale, unde și-a susținut și doctoratul, director al Institutului American pentru Terapie Cognitivă și profesor de psihologie clinică și psihiatrie la Facultatea de Medicină Weill-Cornell din New York. A scris 27 cărți, traduse în 14 limbi, cele mai multe dintre ele referindu-se la tratamentele în cazul depresiei, tulburărilor de anxietate, tulburării bipolare, terapiei cognitive și a susținut prelegeri în întreaga lume despre terapia cognitivă, depresie, anxietate și alte tulburări psihice. Secretul este, afirmă reputatul doctor, „ca tu să-ți devii, de fapt, propriul terapeut, propriul  <îndrumător>, astfel încât să nu mai ai nevoie de încurajări din partea altor persoane pentru a găsi îndrumare. Scopul final este de a-ți recăpăta controlul asupra propriei vieți“.

S-a afirmat că depresia este boala secolului XXI, statisticile arătând că peste 125.000.000 de oameni din întreaga lume suferă de această afecțiune și că, în ultimii 20 de ani, consumul de medicamente antidepresive a crescut cu peste 40 %.  Iată de ce am considerat nimerit să vă semnalăm o astfel de carte.

„Cercetătorii de la Universitatea Yale au descoperit că antidepresivele stimulează factorii de creștere neuronali prin generarea de noi celule nervoase. Acesta este motivul pentru care tratamentele medicamentoase antidepresive au nevoie de timp pentru a deveni eficiente: ele generează celule noi! Biologia depresiei este mult mai complexă – și mai fascinantă – decât s-a crezut inițial“. (op. cit. p. 23)

Vodolazkin, Evgheni – Laur. Bucuresti: Editura Humanitas, 2014.

Evgheni Vodolazkin (n. 1964) este un scriitor ce se înscrie în descendența marii literaturi ruse; el a oferit literaturii universale o bijuterie scriitoricească, romanul “Laur”, apărut în anul 2013 și tradus până acum în peste 20 de limbi, între care și româna (în anul 2014).

Romanul lui Evgheni Vodolazkin se înscrie în categoria cărților care oferă mai multe opțiuni de lectură și lasă deschise cărările interpretării pentru orice tip de cititor, pentru orice tip de citire și pentru oricare timp al citirii, datorită feluritelor personaje care populează romanul.

În primul rând poate fi un vademecum terapeutic, prin numeroasele trimiteri la proprietățile vindecătoare ale plantelor, pe care personajul Hristofor le folosea pentru îndeplinirea chemării sale în a-și tămădui semenii.

“Veneau cei chinuiți de tuse. Le dădea grâu măcinat și făină de orz, pe care le amesteca cu miere. Uneori le dădea alac fiert, fiindcă alacul scoate umezeala din plămâni”.

Carnegie, Dale – Cum sa invingi grijile și stresul. Bucuresti: Editura Litera, 2018.

Dale Carnagie (1888 – 1955) a fost un celebru autor american, inițiatorul a ceea ce este cunoscut astăzi sub numele de „mișcarea potențialului uman“. Cursurile și scrierile sale au ajutat oamenii de pretutindeni să devină încrezători în propriile puteri, sociabili și influenți. Cea mai cunoscută carte a sa, publicată în anul 1936, „Secretele succesului. Cum să vă faceți prieteni și să deveniți influenți“, a fost tradusă în 36 de limbi și vândută în peste 20 de milioane de exemplare. Un alt volum, scris în anul 1948, care s-a bucurat de un succes imens, fiind tradus în 27 de limbi și vândut în milioane de exemplare, poartă titlul „Lasă grijile, începe să trăiești“.

Cartea pe care v-o prezentăm astăzi are drept scop familiarizarea cititorilor cu doctrinele lui Dale Carnegie. Ea se bazează pe scrierile acestuia și spre a se putea ajuta și cititorul din secolul XXI, ne atrage atenția editorul, „materialul a fost îmbunătățit cu exemple și studii de caz din prezent“.

Volumul este structurat în nouă capitole care, prin titluri, sugerează foarte bine conținutul cărții: 1. Pericolele grijilor 2. Rupe lanțul îngrijorărilor 3. Grijile legate de locul de muncă  4. Dezvoltă o atitudine pozitivă 5. Cum să învingi frica 6. Gestionarea stresului 7. Eliminarea epuizării 8. Reducerea presiunii timpului 9. Cum să faci față schimbărilor. 

Pitre, Brant – Fiul lui Dumnezeu? – Pledoarie pentru Isus. Bucuresti: Editura Humanitas, 2017

Brant Pitre (n. 1975) este profesor la Seminarul Notre Dame din New Orleans, Louisiana, unde predă un curs despre Sfintele Scripturi. Şi-a luat doctoratul la Universitatea Notre Dame din Indiana, cu o temă privitoare la legăturile dintre Noul Testament şi iudaismul antic, devenind profesor asociat. O parte din cărțile sale au fost traduse și în limba română:  Misterul Cinei de pe urmă. Isus şi rădăcinile iudaice ale Euharistiei. București: Editura Humanitas, 2016.;  Isus Mirele. București: Editura Humanitas, 2018.;  Fiul lui Dumnezeu? Pledoarie pentru Isus. București: Editura Humanitas, 2017.

Williamson, Edwin – Borges: o viata. Bucuresti: Editura Rao, 2007.

Edwin Williamson este profesor de liteartură spaniolă în cadrul Universității Oxford și al Exeter College, fiind unul dintre cei mai renumiți specialiști în Cervantes. Timp de nouă ani, el s-a dedicat scrierii biografiei lui Borges, marele scriitor argentinian care a trăit între anii 1899 și 1986. Cariera lui Borges, afirmă Williamson, „a fost o continuă  căutare a ceea ce înseamnă a fi Borges și tocmai această căutare a unui destin este justificarea încercării mele de a scrie biografia unui autor atât de enigmatic“. Cheia acestei căutări s-a dovedit a fi cronologia, astfel încât volumul de peste 700 de pagini este împărțit în cinci părți: Partea I: Spada și pumnalul (1899 – 1921), Partea a II-a: Un poet îndrăgostit (1921 – 1934), Partea a III-a: Un anotimp în Infern (1934 – 1944), Partea a IV-a: Despre Infern și Paradis (1944 – 1969), Partea a V-a: Dragostea regăsită (1969 – 1986). Cartea, apărută în anul 2004, a fost tradusă deja în șapte limbi, fiind prima biografie care cuprinde întreaga durată a vieții și creației lui Jorge Luis Borges. Romancier, poet și eseist argentinian, el este unul dintre cei mai importanți scriitori ai secolului XX. În anul 1937 vederea a început să-i slăbească,  iar aproape de vârsta de 60 de ani a rămas complet orb, afecţiune provocată de un defect congenital, care afectase mai multe generaţii ale familiei sale. „Îmi imaginez Paradisul ca pe un fel de bibliotecă“ este una din cele mai cunoscute afirmații ale sale. Celebritatea a cunoscut-o târziu, după vârsta de 60 de ani, odată cu primirea Premiului Internațional al Editorilor (1961), în doar câțiva ani el fiind proclamat drept unul din marii scriitori al secolului XX și cel mai influent scriitor de limbă spaniolă din timpurile moderne, exercitând o influență decisivă asupra literaturii latinoamericane, dar și asupra unei noi generații de scriitori din Marea Britanie, Statele Unite, Italia și Franța.

M. Scott Peck – Drumul catre tine insuti. Bucuresti – Editura Curtea Veche, 2011

Morgan Scott Peck (1936 – 2005) a fost un cunoscut și apreciat psihiatru și autor american, absolvent al Universității Harvard (1958), având și un doctorat în medicină, obținut în anul 1963. Lucrările lui sunt rodul experienței acumulate în urma practicii psihiatrice, combinată cu o perspectivă religioasă asupra lumii și a omului. Cartea pe care v-o recomandăm astăzi, apărută în anul 1978 – vândută, în succesive ediții, în peste 7 milioane de exemplare numai în S.U.A și Canada și tradusă în peste 20 de limbi  -, a devenit deja clasică.

Volumul este structurat în patru capitole care poartă următoarele titluri: „Disciplina“, „Iubirea“, „Creșterea spirituală și religia“, „Grația“.

Pentru că tema iubirii este una de larg interes am ales, spre a vă deschide pofta de a citi această carte, câteva citate din capitolul care poartă titlul „Iubirea“.

„Definesc astfel iubirea: voința de a-ți extinde sinele pentru creșterea ta spirituală sau a altuia. (…) Când iubim pe cineva, dragostea noastră se demonstrează sau devine reală doar prin străduință – prin faptul că pentru cineva (sau pentru noi înșine) facem un pas în plus sau mergem încă o milă. Iubirea nu este lipsită de efort. Dimpotrivă, ea presupune efort. (…) Dragostea există în măsura faptelor. Iubirea este un act de voință – adică atât o intenție, cât și o acțiune. (…)

Bart D. Ehrman – Ce s-a pierdut din crestinism: bataliile pentru Scriptura si credintele pe care nu le-am cunoscut

Bart D. Ehrman (n. 1955) conduce Departamentul pentru Studierea Religiilor de la North Carolina University. Studiile de masterat și doctorat le-a făcut la Princeton Thheological Seminary, iar astăzi este unul dintre cei mai importanți  specialiști în istoria creștinismului timpuriu. Dintre numeroasele lui cărți, în românește au apărut, la Editura Humanitas, următoarele volume: „Adevăr și ficțiune în <Codul lui Da Vinci>“ (2005), „Evanghelia pierdută a lui Iuda“ (2009), „Petru, Pavel și Maria Magdalena: Ucenicii lui Iisus între istorie și legendă“ (2012).

Cartea pe care v-o recomandăm astăzi vorbește despre bogata diversitate a creștinismului timpuriu și a textelor lui sacre. „Câteva dintre aceste texte au fost incluse în Noul Testament. Altele au fost respinse, atacate, interzise și distruse. Obiectivul meu este să examinez o parte dintre aceste scrieri necanonice, pentru a vedea ce ne pot spune acestea despre diversele forme de credință și practică creștină din secolele al II-lea și al III-lea și să analizez cum un grup creștin timpuriu s-a impus ca dominat în cadrul religiei, stabilind ce urmau să creadă, să practice și să considere drept Sfântă Scriptură creștinii din veacurile viitoare“.

Volumul are peste 400 de pagini și este structurat în trei părți: Partea întâi: „Falsuri și descoperiri“; Partea a doua: „Erezii și ortodoxii“; Partea a treia: „Învingători și învinși“.

Este greu să prezinți în câteva cuvinte un astfel de volum dar, ca de fiecare dată, vom apela la scurte citate, spre a vă trezi interesul de a împrumuta și citi această carte.

Care iti este vibratia?

În sistemul său filosofic, Noica ajunge la conceptul de undă, împrumutat din fizică. Dar nu mai este vorba, de rândul acesta, despre undele materiei, despre undele lacului ori ale gravitației, ci despre undele ființei. Iar conceptul de undă ne duce cu gândul la conceptul de vibrație. Fiecare ființă are o vibrație a ei: una vibrează la poezie, alta la pictură, la muzica simfonică, la filme artistice sau documentare, la bani, la starea materială, la conturile din bănci, le vederea unui trup frumos, și așa mai departe.
Când te întâlnești cu cineva ar trebui să-l întrebi care-i este vibrația.
Vibrează odată cu ritualul Bisericii, cu Sfintele Taine, vibrează odată cu îndrăgostirea, cauți pe cineva de care să te îndrăgostești, sau cauți doar un partener de sex, o femeie, sau un bărbat pe care s-o (să-l) iubești doar pentru că a căzut noaptea peste voi și vi s-a făcut frig, sau cauți un om în palmele căruia să-ți așezi sufletul, căruia să-i spui cel mai intim gând?
Acum vreo trei ani am fost într-o tabără în munții Apuseni, o tabără aflată sub pecetea doctrinei lui Rudolf Steiner. Acolo am cunoscut, între alții, un domn care studiase, timp de mai bine de 20 de ani, doctrina lui Rudolf Steiner. L-am ascultat și am încercat, la rândul meu, să-i vorbesc despre sihaștrii de pe Muntele Athos, mărturisitori ai Luminii Taborice sau ai Luminii Învierii, de sihaștrii din Tibet, mărturisitori ai lui Budha. M-a ascultat, apoi mi-a spus: Se prea poate să fie așa cum povestiți, dar acolo este altă vibrație, de care sistemul de gândire al lui Rudolf Steiner este străin.
Și atunci am înțeles: depinde unde te situezi cu vibrația ta, depinde ce vibrație poartă felul tău de ființă.

Liviu CHISCOP: „Un bildunsroman ingenios si insolit*”

Parafrază a cunoscutului vers „De la Nistru pân’ la Tisa” din celebra Doină eminesciană, titlul recentei cărţi a lui Dan Iacob se justifică doar în măsura în care aduce în discuţie, în paginile acesteia, probleme/ teze/ aspecte ale filozofiei ori ale teologiei creştine, ilustrate în scrierile unor personalităţi aparţinând spaţiului european, adică de la Nistru (pe malurile căruia se află străvechiul aşezământ monahal de la Ţâpova, vizitat de autor) şi Nisa, capitala Coastei de Azur, unde îşi încheie existenţa – deocamdată în plan ficţional – teologul ortodox francez Jean-Yves Leloup, unul dintre mentorii spirituali ai autorului. De altfel, volumul începe şi se sfârşeşte cu relatarea participării autorului la funeraliile gânditorului francez, care au loc la Nisa, în data de 16 iunie 2036, ceea ce ne determină să observăm că avem de-a face aici cu tehnica „povestirii în ramă”, a „povestirii în povestire”, procedeu specific prozei ficţionale. Prezenţa autorului la înmormântarea lui Jean-Yves Leloup ţine, într-adevăr de domeniul imaginaţiei, întrucât – după cum suntem avertizaţi – „filosoful – la ora cărţii – nefiind «trepassat»” (p. 367). Nu doar menţionatul procedeu narativ şi prezenţa unor elemente ficţionale ne îndreptăţesc să afirmăm că volumul de care ne ocupăm aici trebuie considerat ca fiind un roman, un bildungsroman, un roman al formării autorului însuşi (care e, de fapt, personajul central al cărţii), ci şi multe alte caracteristici ale speciei, pe care le vom evidenţia ulterior. Mai întâi, e de observat că cititorul e purtat de-a lungul întregului traseu existenţial al autorului, de la ivirea acestuia pe lume până în prezent. Detaliată, în volute ample, în cuprinsul cărţii, biografia autorului e condensată, anticipativ, într-un soi de notă explicativă, intitulată chiar Dan Iacob, din care aflăm că s-a născut la 14 februarie 1960 la Piatra-Neamţ, că a absolvit Liceul „Petru Rareş”, în 1979, iar mai apoi Facultatea de Transporturi (1985), după care „s-a neodihnit cincisprezece ani în fabrici şi uzine şi alţi nouă la Teatrul Tineretului” (p. 4), aflându-şi în cele din urmă liniştea şi împlinirea la Biblioteca „G. T. Kirileanu” din oraşul natal. În august 1986, în urma unui scurt dialog epistolar – aflăm din aceeaşi sursă – l-a vizitat, la Păltiniş, pe filosoful Constantin Noica. „Sub influenţa operei lui şi a altor câtorva vârfuri ale culturii româneşti interbelice (Lucian Blaga, Mircea Eliade, Vasile Lovinescu, Mircea Vulcănescu, Dumitru Stăniloaie) – aflăm din aceeaşi notă explicativă – s-a format, ca autodidact, iar după 1989 i s-a deschis şi orizontul teologiei (Vladimir Losky, Paul Evdokimov, Serghei Bulgacov, Nichifor Crainic etc.). La începutul anilor ’90 a frecventat, pentru un an, cursurile Facultăţii de Teologie din Iaşi, continuând, mai apoi, lecturile în particular”. Editorial, va debuta în 2001, cu eseul filosofic Neodihnirea de fiinţă, căruia i-au succedat volumele Lasă-te locuit (2004), Pecetea şi, în colaborare, Drumuri prin memorie, semicentenarul unui mod de a fi (la Editura „Cetatea Doamnei” din Piatra-Neamţ, în 2010), iar în 2011, la Editura „Eikon” din Cluj, volumul Uită-te o clipă, răsare soarele: jurnal de idei, stări şi lecturi. În anul 2013, la aceeaşi editură, i-a apărut volumul Această lume nu e o concluzie, iar la începutul anului 2015, la Editura „Conta” din Piatra-Neamţ, o antologie de peste 1.200 de pagini, în două volume, intitulată Isus Hristos. Creştinismul. Biserica (autori şi texte din al doilea mileniu creştin).