MinteStiinta: Un dialog intre Orient si Occident. Bucuresti: Editura Humanitas, 2017.

Cartea propusă de Editura Humanitas are la bază Simpozionul Minte Ştiinţă desfăşurat la Harvard, în luna martie a anului 1991, simpozion care a reunit experţi din domeniile medicinei, psihiatriei, psihobiologiei, neorobiologiei, educaţiei, religiei comparate şi budismului indo-tibetan, invitatul de onoare fiind Sanctitatea Sa Dalai Lama, laureat al Premiului Nobel pentru pace. Simpozionul a celebrat un deceniu de cercetări comune întreprinse de comunitatea budistă tibetană şi Harvard Medical School.

„Cred că scopul ultim al tuturor fiinţelor umane, afirmă Dalai Lama,  este  dobândirea fericirii şi a unui sens al împlinirii. Oamenii de ştiinţă studiază în special materia, dar nu pot ignora mintea omenească sau conştiinţa. Practicanţii spirituali sunt preocupaţi în primul rând de dezvoltarea minţii, dar nu-şi pot ignora cu desăvârşire nevoile fizice. Iată de ce am insistat întotdeauna asupra importanţei de a împleti abordarea mintală cu cea materială în atingerea fericirii de către umanitate”.

Leahy, Robert L.- Invinge depresia inainte sa te invinga ea pe tine: cum sa te vindeci de depresie. Bucuresti: Editura For You, 2017

Doctorul  Robert L. Leahy (n. 8 martie 1946) este absolvent al prestigioasei universități Yale, unde și-a susținut și doctoratul, director al Institutului American pentru Terapie Cognitivă și profesor de psihologie clinică și psihiatrie la Facultatea de Medicină Weill-Cornell din New York. A scris 27 cărți, traduse în 14 limbi, cele mai multe dintre ele referindu-se la tratamentele în cazul depresiei, tulburărilor de anxietate, tulburării bipolare, terapiei cognitive și a susținut prelegeri în întreaga lume despre terapia cognitivă, depresie, anxietate și alte tulburări psihice. Secretul este, afirmă reputatul doctor, „ca tu să-ți devii, de fapt, propriul terapeut, propriul  <îndrumător>, astfel încât să nu mai ai nevoie de încurajări din partea altor persoane pentru a găsi îndrumare. Scopul final este de a-ți recăpăta controlul asupra propriei vieți“.

S-a afirmat că depresia este boala secolului XXI, statisticile arătând că peste 125.000.000 de oameni din întreaga lume suferă de această afecțiune și că, în ultimii 20 de ani, consumul de medicamente antidepresive a crescut cu peste 40 %.  Iată de ce am considerat nimerit să vă semnalăm o astfel de carte.

„Cercetătorii de la Universitatea Yale au descoperit că antidepresivele stimulează factorii de creștere neuronali prin generarea de noi celule nervoase. Acesta este motivul pentru care tratamentele medicamentoase antidepresive au nevoie de timp pentru a deveni eficiente: ele generează celule noi! Biologia depresiei este mult mai complexă – și mai fascinantă – decât s-a crezut inițial“. (op. cit. p. 23)

Vodolazkin, Evgheni – Laur. Bucuresti: Editura Humanitas, 2014.

Evgheni Vodolazkin (n. 1964) este un scriitor ce se înscrie în descendența marii literaturi ruse; el a oferit literaturii universale o bijuterie scriitoricească, romanul “Laur”, apărut în anul 2013 și tradus până acum în peste 20 de limbi, între care și româna (în anul 2014).

Romanul lui Evgheni Vodolazkin se înscrie în categoria cărților care oferă mai multe opțiuni de lectură și lasă deschise cărările interpretării pentru orice tip de cititor, pentru orice tip de citire și pentru oricare timp al citirii, datorită feluritelor personaje care populează romanul.

În primul rând poate fi un vademecum terapeutic, prin numeroasele trimiteri la proprietățile vindecătoare ale plantelor, pe care personajul Hristofor le folosea pentru îndeplinirea chemării sale în a-și tămădui semenii.

“Veneau cei chinuiți de tuse. Le dădea grâu măcinat și făină de orz, pe care le amesteca cu miere. Uneori le dădea alac fiert, fiindcă alacul scoate umezeala din plămâni”.

Carnegie, Dale – Cum sa invingi grijile și stresul. Bucuresti: Editura Litera, 2018.

Dale Carnagie (1888 – 1955) a fost un celebru autor american, inițiatorul a ceea ce este cunoscut astăzi sub numele de „mișcarea potențialului uman“. Cursurile și scrierile sale au ajutat oamenii de pretutindeni să devină încrezători în propriile puteri, sociabili și influenți. Cea mai cunoscută carte a sa, publicată în anul 1936, „Secretele succesului. Cum să vă faceți prieteni și să deveniți influenți“, a fost tradusă în 36 de limbi și vândută în peste 20 de milioane de exemplare. Un alt volum, scris în anul 1948, care s-a bucurat de un succes imens, fiind tradus în 27 de limbi și vândut în milioane de exemplare, poartă titlul „Lasă grijile, începe să trăiești“.

Cartea pe care v-o prezentăm astăzi are drept scop familiarizarea cititorilor cu doctrinele lui Dale Carnegie. Ea se bazează pe scrierile acestuia și spre a se putea ajuta și cititorul din secolul XXI, ne atrage atenția editorul, „materialul a fost îmbunătățit cu exemple și studii de caz din prezent“.

Volumul este structurat în nouă capitole care, prin titluri, sugerează foarte bine conținutul cărții: 1. Pericolele grijilor 2. Rupe lanțul îngrijorărilor 3. Grijile legate de locul de muncă  4. Dezvoltă o atitudine pozitivă 5. Cum să învingi frica 6. Gestionarea stresului 7. Eliminarea epuizării 8. Reducerea presiunii timpului 9. Cum să faci față schimbărilor. 

Pitre, Brant – Fiul lui Dumnezeu? – Pledoarie pentru Isus. Bucuresti: Editura Humanitas, 2017

Brant Pitre (n. 1975) este profesor la Seminarul Notre Dame din New Orleans, Louisiana, unde predă un curs despre Sfintele Scripturi. Şi-a luat doctoratul la Universitatea Notre Dame din Indiana, cu o temă privitoare la legăturile dintre Noul Testament şi iudaismul antic, devenind profesor asociat. O parte din cărțile sale au fost traduse și în limba română:  Misterul Cinei de pe urmă. Isus şi rădăcinile iudaice ale Euharistiei. București: Editura Humanitas, 2016.;  Isus Mirele. București: Editura Humanitas, 2018.;  Fiul lui Dumnezeu? Pledoarie pentru Isus. București: Editura Humanitas, 2017.

Williamson, Edwin – Borges: o viata. Bucuresti: Editura Rao, 2007.

Edwin Williamson este profesor de liteartură spaniolă în cadrul Universității Oxford și al Exeter College, fiind unul dintre cei mai renumiți specialiști în Cervantes. Timp de nouă ani, el s-a dedicat scrierii biografiei lui Borges, marele scriitor argentinian care a trăit între anii 1899 și 1986. Cariera lui Borges, afirmă Williamson, „a fost o continuă  căutare a ceea ce înseamnă a fi Borges și tocmai această căutare a unui destin este justificarea încercării mele de a scrie biografia unui autor atât de enigmatic“. Cheia acestei căutări s-a dovedit a fi cronologia, astfel încât volumul de peste 700 de pagini este împărțit în cinci părți: Partea I: Spada și pumnalul (1899 – 1921), Partea a II-a: Un poet îndrăgostit (1921 – 1934), Partea a III-a: Un anotimp în Infern (1934 – 1944), Partea a IV-a: Despre Infern și Paradis (1944 – 1969), Partea a V-a: Dragostea regăsită (1969 – 1986). Cartea, apărută în anul 2004, a fost tradusă deja în șapte limbi, fiind prima biografie care cuprinde întreaga durată a vieții și creației lui Jorge Luis Borges. Romancier, poet și eseist argentinian, el este unul dintre cei mai importanți scriitori ai secolului XX. În anul 1937 vederea a început să-i slăbească,  iar aproape de vârsta de 60 de ani a rămas complet orb, afecţiune provocată de un defect congenital, care afectase mai multe generaţii ale familiei sale. „Îmi imaginez Paradisul ca pe un fel de bibliotecă“ este una din cele mai cunoscute afirmații ale sale. Celebritatea a cunoscut-o târziu, după vârsta de 60 de ani, odată cu primirea Premiului Internațional al Editorilor (1961), în doar câțiva ani el fiind proclamat drept unul din marii scriitori al secolului XX și cel mai influent scriitor de limbă spaniolă din timpurile moderne, exercitând o influență decisivă asupra literaturii latinoamericane, dar și asupra unei noi generații de scriitori din Marea Britanie, Statele Unite, Italia și Franța.

M. Scott Peck – Drumul catre tine insuti. Bucuresti – Editura Curtea Veche, 2011

Morgan Scott Peck (1936 – 2005) a fost un cunoscut și apreciat psihiatru și autor american, absolvent al Universității Harvard (1958), având și un doctorat în medicină, obținut în anul 1963. Lucrările lui sunt rodul experienței acumulate în urma practicii psihiatrice, combinată cu o perspectivă religioasă asupra lumii și a omului. Cartea pe care v-o recomandăm astăzi, apărută în anul 1978 – vândută, în succesive ediții, în peste 7 milioane de exemplare numai în S.U.A și Canada și tradusă în peste 20 de limbi  -, a devenit deja clasică.

Volumul este structurat în patru capitole care poartă următoarele titluri: „Disciplina“, „Iubirea“, „Creșterea spirituală și religia“, „Grația“.

Pentru că tema iubirii este una de larg interes am ales, spre a vă deschide pofta de a citi această carte, câteva citate din capitolul care poartă titlul „Iubirea“.

„Definesc astfel iubirea: voința de a-ți extinde sinele pentru creșterea ta spirituală sau a altuia. (…) Când iubim pe cineva, dragostea noastră se demonstrează sau devine reală doar prin străduință – prin faptul că pentru cineva (sau pentru noi înșine) facem un pas în plus sau mergem încă o milă. Iubirea nu este lipsită de efort. Dimpotrivă, ea presupune efort. (…) Dragostea există în măsura faptelor. Iubirea este un act de voință – adică atât o intenție, cât și o acțiune. (…)

Bart D. Ehrman – Ce s-a pierdut din crestinism: bataliile pentru Scriptura si credintele pe care nu le-am cunoscut

Bart D. Ehrman (n. 1955) conduce Departamentul pentru Studierea Religiilor de la North Carolina University. Studiile de masterat și doctorat le-a făcut la Princeton Thheological Seminary, iar astăzi este unul dintre cei mai importanți  specialiști în istoria creștinismului timpuriu. Dintre numeroasele lui cărți, în românește au apărut, la Editura Humanitas, următoarele volume: „Adevăr și ficțiune în <Codul lui Da Vinci>“ (2005), „Evanghelia pierdută a lui Iuda“ (2009), „Petru, Pavel și Maria Magdalena: Ucenicii lui Iisus între istorie și legendă“ (2012).

Cartea pe care v-o recomandăm astăzi vorbește despre bogata diversitate a creștinismului timpuriu și a textelor lui sacre. „Câteva dintre aceste texte au fost incluse în Noul Testament. Altele au fost respinse, atacate, interzise și distruse. Obiectivul meu este să examinez o parte dintre aceste scrieri necanonice, pentru a vedea ce ne pot spune acestea despre diversele forme de credință și practică creștină din secolele al II-lea și al III-lea și să analizez cum un grup creștin timpuriu s-a impus ca dominat în cadrul religiei, stabilind ce urmau să creadă, să practice și să considere drept Sfântă Scriptură creștinii din veacurile viitoare“.

Volumul are peste 400 de pagini și este structurat în trei părți: Partea întâi: „Falsuri și descoperiri“; Partea a doua: „Erezii și ortodoxii“; Partea a treia: „Învingători și învinși“.

Este greu să prezinți în câteva cuvinte un astfel de volum dar, ca de fiecare dată, vom apela la scurte citate, spre a vă trezi interesul de a împrumuta și citi această carte.

Ada

Luni, 11 septembrie, în timp ce elevii și profesorii se pregăteau să meargă la școală, spre a începe un nou an de învățământ, profesoara de limba și literatura română Ada Popovici, de la Colegiul Tehnic „Gheorghe Cartianu“ din Piatra Neamț, trecea pragul acestei lumi, pășind în Țara de Dincolo. Peste câteva zile doar, pe 18 septembrie 2017, ar fi împlinit 57 de ani.

Pe Ada o știu din anii de liceu. Nu trebuia să fii coleg de clasă cu ea ca să o cunoști, pentru că Ada se făcea remarcată oriunde apărea. Scria poezii, recita la serbările școlare, participa la olimpiade, citea mult, era nelipsită de la teatru, iar acest început de drum din anii tineri anunța un viitor de excepție. În anul 1977, când Liceul „Petru Rareș“ s-a transformat în liceu de matematică-fizică cu profil mecanic, Ada a dat examenul de treaptă la Liceul „Calistrat Hogaș“, urmându-și vocația umanistă, iar apropierea ei de tainele limbii și literaturii române a fost mediată, între alții, și de domnul profesor Mihai Mancaș. Ada scria poezii de o profunzime neobișnuită pentru vârsta ei, iar profesorii întrezăreau în ea un talent ieșit din comun. După terminarea liceului, începând cu anul 1979, Ada a urmat Facultatea de Filologie de la Iași, după Revoluție a făcut studii de regie la București, iar în anul 2007 a obținut doctoratul în științe filologice la Universitatea „Alexandru Iona Cuza“ din Iași. Întorcându-se în Moldova, după o perioadă petrecută în capitală, a colaborat la revistele „Convorbiri literare“, „Apostolul“, la „Monitorul literar și artistic“, dar munca ei, talentul pentru scris, cultura pe care o acumulase, s-au concretizat și în volumele „Poezia românească. Studiu teoretic și aplicativ“ (2008), „Limbajul dramatic și orizontul de așteptare estetică“ (2009), „Limbă și literatură română. Comunicare. Proză. Dramaturgie“ (2011), „Alfabetul din povești“ (2013). A întocmit, de-a lungul anilor, mai multe prefețe, a participat la simpozioane, conferințe și colocvii naționale și internaționale. Dar dincolo de toate aceste împliniri ale ei, trebuie spus că Ada era un om curat la suflet, un caracter puternic, fără aplecare spre compromise, un om cum puțini mai sunt astăzi.

Omul, intre actiune si contemplatie

Trăim, zi de zi, într-o lume neaşezată, mişcătoare şi oscilăm între pornirea de a ne implica, de a trece la acţiune şi aceea de a ne detaşa de tot ce ne înconjoară. În spaţiul românesc de astăzi se vorbeşte mult, foarte mult, despre binele comun şi se face puţin, foarte puţin, pentru binele comun. Mă gândesc la neodihnirea lui Eminescu de soarta acestui neam, la articolele lui din ziarul “Timpul”, la „Scrisori”, dar mai ales la poezia „Glossă”. Cu toţii am fost învăţaţi în şcoală să comentăm o poezie, dar în cazul creaţiei eminesciene adevărurile turnate în versuri transcend comentariile, pentru simplul fapt că ele trimit la viaţa fiecăruia dintre noi, mai precis la felul în care ne putem gospodări viaţa, spre a ajunge la pace interioară şi la echilibru.

Suntem, de dimineaţa până seara, asaltaţi de informaţie, de ştiri, de la ecranul telefonului mobil, la ecranul calculatorului şi televizorului, la titlurile de ziar pe care le zărim pe tarabe, ori la tot felul de benere şi afişe.

“Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?…
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine”.

Dar nu avem tăria să ne aşezăm deoparte, spre a ne regăsi, şi cedăm tentaţiei de a intra în horă, de a comenta, de a vocifera, de a lua atitudine, crezând că procedând aşa, suntem activi. De fapt nu facem decât să ne alăturăm cohortei de zgomote deşarte, care se lăţeşte peste lume. La început, spune Goethe în “Faust”, a fost fapta, iar important, ne aminteşte filosoful Constantin Noica, este cuvântul de după faptă. Dar noi nu mai ştim să făptuim, nici să cumpănim cuvântul de după faptă, ci doar să sporovăim la nesfârşit, să interpretăm, să răstălmăcim, să sădim vrajbă, să dezbinăm. Dar, mai ales, nu mai ştim să desluşim spectacolul lumii, spre a ne detaşa de el, de vreme ce suntem atât de prinşi în iureşul lui.