Neodihnirea de fiinta (2001, Editura Nona)

constantin noica, dan iacob, neodihnirea de fiinta

Posted on 16 octombrie 2001

În ce constă, până la urmă fericirea? Nicidecum în a beneficia din plin de ce este (bani, valori, cultură), ci în a face posibil ce nu este, ce nu e încă. Până şi biologic e aşa: copilul. Dar spiritual este numai aşa: scrii pentru cititorul care nu s-a născut încă, te cultivi spre a obţine alt înţeles şi un gând nou, trăieşti sub fascinaţia lui ceea ce stă să vină. (…)
Sensul vieţii este să-ţi pui problema sensului vieţii. Orice răspuns riscă să fie o îngustime, o recunosc. Dar a răspunde că viaţa n-are nici un sens e cea mai mare îngustime. (…)
Trebuie să ne dăm sufletul – şi ni-l dăm – cu fiecare bună întâlnire sau creaţie. Ne dăruim sufletul statornic, ni-l dăruim întreg în ce facem mai bun, şi atunci cum să cerem prelungirea la nesfârşit a vieţii, când vom fi dat noi înşine, cu manifestările noastre, toată substanţa ei ?

Constantin Noica

Dan D. Iacob

poezie • teatru • publicistica

Dan D. Iacob

Menu

Tag Archives: neodihnirea de fiinta

Neodihnirea de fiinta (2001, Editura Nona)