Mircea Vasilescu (n. 1960, la Ploiești) este un eseist, critic, istoric literar, jurnalist și traducător român, profesor la Facultatea de Litere, Universitatea din București, unde predă cursuri despre mass-media, politici culturale, marketing cultural, presă culturală. Dintre volumele publicate până acum amintim „Iubite cetitoriule…“: Lectură, public și comunicare în cultura română veche. Pitești: Editura Paralela 45, 2001; Mass – comédia. Situații și moravuri ale presei de tranziție. București: Editura Curtea Veche, 2001; Europa dumitale: Dus-întors între „noi“ și „ei“, Iași: Editura Polirom, 2007.

Cartea pe care v-o semnalăm astăzi este structurată în patru capitole: Banii pentru cultură. Între sărăcie, emoție și demagogie; Lectura. O temă strategică fără strategii; Patria, poneiul și „polonezul“. Cazul ICR; Câte culturi încap într-una singură?

Din titlurile capitolelor observăm lesne că problematica abordată, având ca nucleu tema culturii, este vastă, autorul reușind să facă o radiografie a ceea ce s-a întâmplat și se întâmplă în România, sub acest orizont.

Cartea propusă de Editura Humanitas are la bază Simpozionul Minte Ştiinţă desfăşurat la Harvard, în luna martie a anului 1991, simpozion care a reunit experţi din domeniile medicinei, psihiatriei, psihobiologiei, neorobiologiei, educaţiei, religiei comparate şi budismului indo-tibetan, invitatul de onoare fiind Sanctitatea Sa Dalai Lama, laureat al Premiului Nobel pentru pace. Simpozionul a celebrat un deceniu de cercetări comune întreprinse de comunitatea budistă tibetană şi Harvard Medical School.

„Cred că scopul ultim al tuturor fiinţelor umane, afirmă Dalai Lama,  este  dobândirea fericirii şi a unui sens al împlinirii. Oamenii de ştiinţă studiază în special materia, dar nu pot ignora mintea omenească sau conştiinţa. Practicanţii spirituali sunt preocupaţi în primul rând de dezvoltarea minţii, dar nu-şi pot ignora cu desăvârşire nevoile fizice. Iată de ce am insistat întotdeauna asupra importanţei de a împleti abordarea mintală cu cea materială în atingerea fericirii de către umanitate”.

Doctorul  Robert L. Leahy (n. 8 martie 1946) este absolvent al prestigioasei universități Yale, unde și-a susținut și doctoratul, director al Institutului American pentru Terapie Cognitivă și profesor de psihologie clinică și psihiatrie la Facultatea de Medicină Weill-Cornell din New York. A scris 27 cărți, traduse în 14 limbi, cele mai multe dintre ele referindu-se la tratamentele în cazul depresiei, tulburărilor de anxietate, tulburării bipolare, terapiei cognitive și a susținut prelegeri în întreaga lume despre terapia cognitivă, depresie, anxietate și alte tulburări psihice. Secretul este, afirmă reputatul doctor, „ca tu să-ți devii, de fapt, propriul terapeut, propriul  <îndrumător>, astfel încât să nu mai ai nevoie de încurajări din partea altor persoane pentru a găsi îndrumare. Scopul final este de a-ți recăpăta controlul asupra propriei vieți“.

S-a afirmat că depresia este boala secolului XXI, statisticile arătând că peste 125.000.000 de oameni din întreaga lume suferă de această afecțiune și că, în ultimii 20 de ani, consumul de medicamente antidepresive a crescut cu peste 40 %.  Iată de ce am considerat nimerit să vă semnalăm o astfel de carte.

„Cercetătorii de la Universitatea Yale au descoperit că antidepresivele stimulează factorii de creștere neuronali prin generarea de noi celule nervoase. Acesta este motivul pentru care tratamentele medicamentoase antidepresive au nevoie de timp pentru a deveni eficiente: ele generează celule noi! Biologia depresiei este mult mai complexă – și mai fascinantă – decât s-a crezut inițial“. (op. cit. p. 23)

Evgheni Vodolazkin (n. 1964) este un scriitor ce se înscrie în descendența marii literaturi ruse; el a oferit literaturii universale o bijuterie scriitoricească, romanul “Laur”, apărut în anul 2013 și tradus până acum în peste 20 de limbi, între care și româna (în anul 2014).

Romanul lui Evgheni Vodolazkin se înscrie în categoria cărților care oferă mai multe opțiuni de lectură și lasă deschise cărările interpretării pentru orice tip de cititor, pentru orice tip de citire și pentru oricare timp al citirii, datorită feluritelor personaje care populează romanul.

În primul rând poate fi un vademecum terapeutic, prin numeroasele trimiteri la proprietățile vindecătoare ale plantelor, pe care personajul Hristofor le folosea pentru îndeplinirea chemării sale în a-și tămădui semenii.

“Veneau cei chinuiți de tuse. Le dădea grâu măcinat și făină de orz, pe care le amesteca cu miere. Uneori le dădea alac fiert, fiindcă alacul scoate umezeala din plămâni”.

Dale Carnagie (1888 – 1955) a fost un celebru autor american, inițiatorul a ceea ce este cunoscut astăzi sub numele de „mișcarea potențialului uman“. Cursurile și scrierile sale au ajutat oamenii de pretutindeni să devină încrezători în propriile puteri, sociabili și influenți. Cea mai cunoscută carte a sa, publicată în anul 1936, „Secretele succesului. Cum să vă faceți prieteni și să deveniți influenți“, a fost tradusă în 36 de limbi și vândută în peste 20 de milioane de exemplare. Un alt volum, scris în anul 1948, care s-a bucurat de un succes imens, fiind tradus în 27 de limbi și vândut în milioane de exemplare, poartă titlul „Lasă grijile, începe să trăiești“.

Cartea pe care v-o prezentăm astăzi are drept scop familiarizarea cititorilor cu doctrinele lui Dale Carnegie. Ea se bazează pe scrierile acestuia și spre a se putea ajuta și cititorul din secolul XXI, ne atrage atenția editorul, „materialul a fost îmbunătățit cu exemple și studii de caz din prezent“.

Volumul este structurat în nouă capitole care, prin titluri, sugerează foarte bine conținutul cărții: 1. Pericolele grijilor 2. Rupe lanțul îngrijorărilor 3. Grijile legate de locul de muncă  4. Dezvoltă o atitudine pozitivă 5. Cum să învingi frica 6. Gestionarea stresului 7. Eliminarea epuizării 8. Reducerea presiunii timpului 9. Cum să faci față schimbărilor. 

Brant Pitre (n. 1975) este profesor la Seminarul Notre Dame din New Orleans, Louisiana, unde predă un curs despre Sfintele Scripturi. Şi-a luat doctoratul la Universitatea Notre Dame din Indiana, cu o temă privitoare la legăturile dintre Noul Testament şi iudaismul antic, devenind profesor asociat. O parte din cărțile sale au fost traduse și în limba română:  Misterul Cinei de pe urmă. Isus şi rădăcinile iudaice ale Euharistiei. București: Editura Humanitas, 2016.;  Isus Mirele. București: Editura Humanitas, 2018.;  Fiul lui Dumnezeu? Pledoarie pentru Isus. București: Editura Humanitas, 2017.

Edwin Williamson este profesor de liteartură spaniolă în cadrul Universității Oxford și al Exeter College, fiind unul dintre cei mai renumiți specialiști în Cervantes. Timp de nouă ani, el s-a dedicat scrierii biografiei lui Borges, marele scriitor argentinian care a trăit între anii 1899 și 1986. Cariera lui Borges, afirmă Williamson, „a fost o continuă  căutare a ceea ce înseamnă a fi Borges și tocmai această căutare a unui destin este justificarea încercării mele de a scrie biografia unui autor atât de enigmatic“. Cheia acestei căutări s-a dovedit a fi cronologia, astfel încât volumul de peste 700 de pagini este împărțit în cinci părți: Partea I: Spada și pumnalul (1899 – 1921), Partea a II-a: Un poet îndrăgostit (1921 – 1934), Partea a III-a: Un anotimp în Infern (1934 – 1944), Partea a IV-a: Despre Infern și Paradis (1944 – 1969), Partea a V-a: Dragostea regăsită (1969 – 1986). Cartea, apărută în anul 2004, a fost tradusă deja în șapte limbi, fiind prima biografie care cuprinde întreaga durată a vieții și creației lui Jorge Luis Borges. Romancier, poet și eseist argentinian, el este unul dintre cei mai importanți scriitori ai secolului XX. În anul 1937 vederea a început să-i slăbească,  iar aproape de vârsta de 60 de ani a rămas complet orb, afecţiune provocată de un defect congenital, care afectase mai multe generaţii ale familiei sale. „Îmi imaginez Paradisul ca pe un fel de bibliotecă“ este una din cele mai cunoscute afirmații ale sale. Celebritatea a cunoscut-o târziu, după vârsta de 60 de ani, odată cu primirea Premiului Internațional al Editorilor (1961), în doar câțiva ani el fiind proclamat drept unul din marii scriitori al secolului XX și cel mai influent scriitor de limbă spaniolă din timpurile moderne, exercitând o influență decisivă asupra literaturii latinoamericane, dar și asupra unei noi generații de scriitori din Marea Britanie, Statele Unite, Italia și Franța.

Morgan Scott Peck (1936 – 2005) a fost un cunoscut și apreciat psihiatru și autor american, absolvent al Universității Harvard (1958), având și un doctorat în medicină, obținut în anul 1963. Lucrările lui sunt rodul experienței acumulate în urma practicii psihiatrice, combinată cu o perspectivă religioasă asupra lumii și a omului. Cartea pe care v-o recomandăm astăzi, apărută în anul 1978 – vândută, în succesive ediții, în peste 7 milioane de exemplare numai în S.U.A și Canada și tradusă în peste 20 de limbi  -, a devenit deja clasică.

Volumul este structurat în patru capitole care poartă următoarele titluri: „Disciplina“, „Iubirea“, „Creșterea spirituală și religia“, „Grația“.

Pentru că tema iubirii este una de larg interes am ales, spre a vă deschide pofta de a citi această carte, câteva citate din capitolul care poartă titlul „Iubirea“.

„Definesc astfel iubirea: voința de a-ți extinde sinele pentru creșterea ta spirituală sau a altuia. (…) Când iubim pe cineva, dragostea noastră se demonstrează sau devine reală doar prin străduință – prin faptul că pentru cineva (sau pentru noi înșine) facem un pas în plus sau mergem încă o milă. Iubirea nu este lipsită de efort. Dimpotrivă, ea presupune efort. (…) Dragostea există în măsura faptelor. Iubirea este un act de voință – adică atât o intenție, cât și o acțiune. (…)

Bart D. Ehrman (n. 1955) conduce Departamentul pentru Studierea Religiilor de la North Carolina University. Studiile de masterat și doctorat le-a făcut la Princeton Thheological Seminary, iar astăzi este unul dintre cei mai importanți  specialiști în istoria creștinismului timpuriu. Dintre numeroasele lui cărți, în românește au apărut, la Editura Humanitas, următoarele volume: „Adevăr și ficțiune în <Codul lui Da Vinci>“ (2005), „Evanghelia pierdută a lui Iuda“ (2009), „Petru, Pavel și Maria Magdalena: Ucenicii lui Iisus între istorie și legendă“ (2012).

Cartea pe care v-o recomandăm astăzi vorbește despre bogata diversitate a creștinismului timpuriu și a textelor lui sacre. „Câteva dintre aceste texte au fost incluse în Noul Testament. Altele au fost respinse, atacate, interzise și distruse. Obiectivul meu este să examinez o parte dintre aceste scrieri necanonice, pentru a vedea ce ne pot spune acestea despre diversele forme de credință și practică creștină din secolele al II-lea și al III-lea și să analizez cum un grup creștin timpuriu s-a impus ca dominat în cadrul religiei, stabilind ce urmau să creadă, să practice și să considere drept Sfântă Scriptură creștinii din veacurile viitoare“.

Volumul are peste 400 de pagini și este structurat în trei părți: Partea întâi: „Falsuri și descoperiri“; Partea a doua: „Erezii și ortodoxii“; Partea a treia: „Învingători și învinși“.

Este greu să prezinți în câteva cuvinte un astfel de volum dar, ca de fiecare dată, vom apela la scurte citate, spre a vă trezi interesul de a împrumuta și citi această carte.