Timpul, spune Shakespeare într-un rând, trece peste noi cu nepăsarea hoțului grăbit, ce strânge prada fără să se uite. Și timpul a trecut, la sfârșitul anului 2013 directorul bibliotecii s-a pensionat și, înțelegându-mă bine cu noul director, poet și scriitor, am reușit să fac ceea ce știu mai bine: activități culturale, teatru-lectură, un atelier de dezbateri civice sub orizontul Cult-Cultură. Astăzi, bibliotecile tind să devină Centre Culturale unde se pot desfășura diferite activități, de la lansări de carte la audiții muzicale, de la vizionări de filme documentare sau artistice până la prezentarea unor spectacole de teatru, centre unde utilizatorul are acces la internet, la baze de date în format electronic. Utilizatorul de astăzi poate împrumuta acasă, în afară de cărțile pe suport de hârtie și filme artistice sau documentare, ori CD-uri cu muzică de diferite genuri. De asemenea, își face tot mai simțită prezența cartea electronică (e-cartea sau, în engleză, electronic book, e-book). Ea este o publicație fără un suport propriu fizic, existând doar sub formă logică- gânduri într-un creier electronic. Accesarea acestor informații este posibilă prin utilizarea câtorva sisteme de suport fizic – de la hard discul unui calculator accesat direct sau de la distanță prin internet sau intranet, la discuri optice și la cartele de memorie (suporturi externe). Anul acesta, a fost lansată la Paris cea mai mare bibliotecă digitală din lume, considerată o catedrală a intelectualității, reunind manuscrise antice chine-zești, primele hărți ale Lumii Noi, ziare irakiene sau texte originale semnate de Rabelais, informează ziarul The Guardian. Proiectul World Digital Library (WDL), care aduce la un loc unele dintre cele mai valoroase opere ale lumii, a fost lansat în luna aprilie 2014 la Centrul UNESCO din Paris. Platforma online are structura unei ferestre digitale prin intermediul căreia internauții pot accesa zeci de mii de texte rare din țări precum Arabia Saudită, Africa de Sud, Suedia. Biblioteca digitală este poziționată ca un instrument educațional singular în lume, materialele fiind accesate gratuit și traduse în șapte limbi. În aceste condiții, afirmația lui Joge Luis Borges din volumul Cărțile și noaptea, capătă noi sensuri: Eu mi-am imaginat întotdeauna Paradisul sub forma unei biblioteci, alte persoane consideră că ar fi o grădină, alții și-l pot închipui ca un palat, eu l-am imaginat întotdeauna ca o bibliotecă și aici mă aflam eu…

Dan D. Iacob