Tema necazurilor si a asumarii lor, în opera Sfântului Ioan Gura de Aur: (2) Opera Sfântului Ioan Gura de Aur

Opera Sfântului Ioan Gură de Aur

Opera Sfântului Ioan Gură de Aur este vastă, ea ocupând 18 volume, de la 47 la 64, în ediţia Migne. Ca dimensiuni ea este comparabilă doar cu opera lui Origen şi cu aceea a Fericitului Augustin. Dintre anticii antioheni, Sfântul Ioan este singurul ale cărei scrieri au dăinuit , în timp, aproape în întregime. Acest privilegiu este datorat personalităţii autorului, dar nu într-o mai mică măsură, valorii lor. Nici un scriitor oriental nu a obţinut în asemenea măsură admiraţia şi aprecierea posterităţii.[13] Scrierile Sfântului Ioan Gură de Aur sunt astfel dintre cele mai bogate şi alese ale literaturii universale, ele conţinând omilii, disertaţii şi epistole, dintre toate evidenţiindu-se , ca cele mai importante, omiliile în care analizează cu limpezime şi convingere probleme morale, sociale, dogmatice, şi interpretative. Uneori se impune prin retorica lui cutremurătoare  iar alteori convinge prin argumentaţia invincibilă. Uneori învaţă şi instruieşte prin severitate, alteori mângâie cu blândeţe părintească. Găsim pagini în care sunt tâlcuite Scripturile şi pagini în care zideşte sufletele cu învăţătura sa inspirată de Dumnezeu. După ce fiinţa lui de carte şi sânge s-a întors în cele din care a fost alcătuită, omiliile sale au început să fie copiate, traduse, au început să circule într-un spaţiu din ce în ce mai larg, fiind căutate şi citite cu nesaţ de creştini. Pe de altă parte, învăţaţii iubitori de înţelepciunea lui Dumnezeu au început să alcătuiască antologii şi compendii pe baza scrierilor sale. În vremea când trăia pe pământ, acest uriaş al cuvântului duhovnicesc provoca admiraţie în rândul a mii de oameni, care de multe ori îşi exprimau entuziasmul prin aplauze, strigăte şi chiote. Acestor manifestări ale mulţimii le răspundea prin îndemnuri părinteşti: Care este folosul zgomotelor şi a baterii din palme? Să dovedim bunăvoinţa  noastră prin fapte bune şi prin ascultare, şi abia acestea vor fi vrednice de laudă şi mai luminoase decât cuvintele mele.

Pentru a o trece în revistă ne-am folosit de clasificarea pe care o face Pr. Prof. Dr. Ioan G. Coman în Patrologia sa.[14]

Astfel, opera Sfântului Ioan se împarte în :

  1. Omilii asupra Sfintei Scripturi:
    1. asupra cărţilor Vechiului Testament:
  • Omilii la Geneză;
  • Omilii asupra Anei, mama lui Samuil;
  • Omilii asupra lui David şi Saul;
  • Omilii asupra Psalmilor;
  • Omilii asupra obscurităţii profeţilor;
  • Omilii la Isaia;
  1. asupra cărţilor Noului Testament
  • Omilii la Matei;
  • Omilii la Ioan;
  • Omilii despre săracul Lazăr;
  • Omilii la Faptele Apostolilor;
  • Omilii asupra Epistolelor Sfântului Apostol Pavel.
  1. b) Opere dogmatico-polemice:
  • Contra anomeilor;
  • Contra iudeilor;
  • Despre înviere;
  • Cuvântări sau predici la sărbătorile mari ale Mântuitorului;
  • Cuvântări morale cu bază biblică;
  • Cuvântări ocazionale;
  1. c) Apologetice:
  • Contra lui Iulian şia păgânilor;
  • Despre Sfântul Vavila;
  • Micul Tratat: Că Hristos este Dumnezeu:
  1. d) Ascetice:
  • Către Teodor cel căzut;
  • Despre pocăinţă:
  • Contra adversarilor vieţii monahale;
  • Comparaţia între un rege şi un monah;
  • Către Stagiar;
  • Despre feciorie;
  1. e) Educativ-morale:
  • Despre slava deşartă şi despre educaţia copiilor;
  • Către o tânără văduvă:
  • Despre nerepetarea căsătoriei;
  • Nimeni nu e vătămat decât de sine însuşi;
  • Către cei ce sunt scandalizaţi din cauza nenorocirilor:
  • Femeile diaconiţe nu trebuie să locuiască cu bărbaţii;
  • Despre preoţie;
  1. f) Corespondenţa:
  • Cuprinde 236 scrisori, cele mai multe din timpul celui de-al doilea exil (404- 407); ele au caracter istoric, consolator, de recomandare şi familiar.

De exemplu, comentariul Sfântului Ioan Gură de Aur la Evanghelia după Matei reprezintă, alături de Comentariul Sfântului Chiril al Alexandriei la Evanghelia după Ioan, culmile inegalabile ale exegezei patristice. Stilul scrierii este atât de viu încât poate fi asimilat unei interminabile mărturisiri. Pe parcursul acestor omilii, Sfântul Ioan Gură de Aur se află într-un permanent dialog viu cu Dumnezeu, cu Sfântul Evanghelist Matei şi cu ascultătorii săi.[15]   Sfântul Ioan Gură de Aur se înscrie ca atitudine ermineutică şi ca exegeză în categoria exegeţilor duhovniceşti.

Fără a face multe referiri la filosofia vremii, Sfântul Ioan Gură de Aur a ştiut să meargă la inimile credincioşilor, a ştiut să le răscolească sufletele, să-i facă să conştientizeze starea păcătoasă în care trăiau şi să-i aducă pe calea mântuirii.

(va urma)

Dan Iacob


[13] Drd. Liviu Petcu Lumina Sfintelor Scripturi (Antologie tematică din opera Sfântului Ioan Gură de Aur) Ed. Anestis 2008 p. 21

[14]  Pr. Prof. Dr. Ioan G. Coman, Patrologie, Sfânta Mănăstire Dervent, 2000, pp. 135 – 136

[15] Preot Dr. Constantin Coman Erminia Duhului, p 125

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.