Acum am înţeles:
Ingineria nu este o meserie, ci o stare,
aşa cum toate cele primite de om sub soare,
stări sunt.
Actoria este o stare, la fel medicina, arhitectura, agricultura…
O, voi ştampile şi voi diplome,
O, voi fabrici de ingineri şi de actori,
de medici şi arhitecţi.
Ceea ce ai – diplomă, funcţie, titluri – ţine de întâmplările vieţii.
Ceea ce eşti, felul tău de fiinţă, aceasta ţi-i măsura.
E în noi ceva mai adânc decât noi înşine.
Suntem separaţi de prăpăstii lăuntrice de netrecut
şi, totuşi, viaţa ne pune alături:
femei, bărbaţi, copii, sensibili,
insensibili, indiferenţi,
credincioşi, atei, frumoşi urâţi,
scunzi, înalţi….
În adânc, nu există decât extazul creativ al Vieţii
şi expresiile lui sunt multiple.
Nu există, nu este Real decât
Unul – Multiplu, restul nu suntem.
Există numai înţelegerea, fără a judeca, fără a alege.
Exista doar Martorul, starea de martor.
Ceea ce te doare, mi-a spus Nichita, îţi trece.
Numai ceea ce ai înţeles nu-ţi trece niciodată.
O problemă, odată înţeleasă, se risipeşte, dispare.
Să înţelegi cu mintea – inimă, cu întreaga fiinţă.
Când ai reuşit să statorniceşti lăuntrul tău starea de meditaţie,
poţi merge la toate ocupaţiile zilei fără să mai suferi ruptura
dintre meditaţie şi activitatea exterioară.
Adevăratul Eu şi fericirea sunt acelaşi lucru.
Iar după ce L-au batjocorit, l-au dezbrăcat de hlamidă,
L-au îmbrăcat cu hainele Lui şi l-au dus să-L răstignească.
Şi ducându-şi crucea, a ieşit la locul ce se cheamă al Căpăţânii,
care în evreieşte se zice Golgota.
Şi duceau şi alţi doi făcători de rele,
ca să-i omoare împreună cu El.
Şi au silit pe un trecător, care venea din ţarină,
pe Simon Cirineanul, tatăl lui Alexandru
şi al lui Ruf, ca să-i ducă crucea Lui.
Trebuie să înţelegem, fără a judeca, fără a alege
Iar Iisus a zis: Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac!

Dan D. Iacob
19 septembrie 1985