Suntem în Săptămâna Luminată când, conform tradiției, cerurile sunt deschise. Totul s-a umplut de lumina Învierii, iar divina lucrare a Mântuitorului Hristos ne îndeamnă  la pocăinţă, la metanoia, care înseamnă schimbarea gândirii.  La sfârşitul acestei săptămâni, care va culmina cu Duminica Tomei, vreau  să vă reamintesc tema străinului trimis, temă ce ne ajută să înţelegem mai bine taina lui Hristos. Hristos este Marele Străin, trimis de Tatăl întru izbăvirea neamului omenesc. El n-are unde să-şi plece capul, n-are loc unde să se nască, n-are loc de odihnă. Neodihna Lui este omul. Potrivit tradiţiei, străinul este perceput ca oaspete divin, iar în volumul Timpul rugului aprins, Maestrul spiritual în tradiţia răsăriteană, Andrei Scrima face o lectură hermeneutică a scrisorii Părintelui Ioan cel Străin (întemeietorul  mişcării isihaste cunoscută sub denumirea de Rugul Aprins), scrisoare în care acesta se prezintă ca un străin trimis. Pe de altă parte, străinul este unul din numele pe care Hristos le primeşte după Înviere: Numai tu singur eşti străin în Ierusalim? îi spune Cleopa pe drumul Emausului.

Pentru antici, străinul este enigmatic deoarece poartă cu el ineditul, neaşteptatul, proprii condiţiei trans-umane şi de aceea este primit ca un mesager al zeilor. Străinul este un chip al îngerului care, la rându-i, este un mesager divin. Călugărul rus ce a iniţiat la Bucureşti, la Mănăstirea Antim,  mişcarea isihastă Rugul Aprins se numea Ioan cel Străin. Ucenicii l-au întâlnit pe Străin pentru că El i-a găsit mai întâi, ceea ce, observă Scrima, e diferit de pascalianul  Nu m-ai căuta dacă nu m-ai fi găsit. Cei ce caută, cei ce bat, găsesc, intră, pentru că sunt găsiţi, pentru că li se deschide. Eu v-am ales pe voi, le spune Mântuitorul apostolilor. Străinul ca persoană sau loc binecuvântat ţine de un statut absolut, inaccesibil deschiderii profane, ţine de un kairos (timpul prielnic, privilegiat, tocmai pentru că deschide  uşa către  atemporalitate).  În   fond,  subliniază  Scrima,  kairosul  este  o răscruce, o cruce, iar cuvântul străinului pe el se întemeiază, căci naşterea din nou presupune aflarea căii zenitului, a punctului unde cerul se nunteşte cu pământul. Pentru  noi, creştinii, acest punct este persoana lui Iisus Hristos,  străinul absolut pe care nu fără taină L-aţi aflat, pe calea mântuirii sufletelor ce sunt ale Lui.