Când am venit la Biblioteca Județeană aveam în minte un proiect de teatru-lectură pentru vârsta a treia. Văzusem în festivalul de teatru profesionist o asemenea abordare a unui text dramatic de către o trupă studențească și, când am aflat că biblioteca construiește, în corpul nou de clădire, o sală de teatru în miniatură, de câte ori treceam spre casă și ridicam ochii către sala în construcție, mă închipuiam repetând acolo. Nu întâmplător se spune că dacă îți dorești cu adevărat un lucru trebuie să te comporți ca și când l-ai avea. Așa m-am comportat eu timp de mai multe luni și Maica Viață (cum îi place să spună unei prietene din București, o femeie trecută acum de 80 de ani, care l-a cunoscut pe Krishnamurti) m-a adus, la sfârșitul anului 2008. la bibliotecă iar în luna februarie a anului 2009, pe când sala de teatru nu era încă terminată, am demarat Atelierul de teatru-lectură, montând spectacolul Carré de dame de Gheorghe Brăescu, text pe care-l știam în interpretarea actriței Leopoldina Bălănuță.

Îmi aduc aminte cum am coborât în depozitul de carte pentru a lua volumul ce conținea textul, cum l-am dus la secretariat pentru a face copii și cum, la o întâlnire de joi cu doamnele de la Fundația de Îngrijiri Comunitare „Crizantema”, le-am făcut propunerea de a deveni actrițe. Începutul a fost greu, pentru că cele patru doamne care trebuiau să interpreteze rolurile aveau programul lor și nu se puteau sincroniza dar, la un moment dat, după mai multe întâlniri, s-a cristalizat un colectiv și îmi amintesc că am dat premiera în Sala Atelier, în luna martie, iar apoi am reluat spectacolul, cu ocazia inaugurării sălii de teatru. Mutarea repetițiilor în sala de teatru mi-a dat curaj și le-am propus doamnelor textul Joi sărbătoare semnat de Turoksy Katalin, de fapt o adaptare a textului, pentru a obține un spectacol de o oră, numai cu personaje de vârsta a treia.

Casa de Cultura Piatra Neamt – 1986

Doi piloni mi-au susținut viața: teatrul și cultura. În ceea ce privește teatrul pot rememora, acum, treptele pe care mi-a fost dat să le urc:

1. Teatrul la Casa Pionierilor, sub îndrumarea actorului Corneliu Dan Borcia

• Piesa Domnul Goe, adaptare după I.L. Caragiale, pregătită în doar două săptămâni, pentru a putea trece de faza pe oraș,
• Al șaptelea continent, text scris de Eduard Covali, piesă în care, cu rolul Grasul am luat premiu de interpretare pe țară,
• Vrăjitorul din Oz, piesă în care am jucat, pe rând aproape toate rolurile, nereușind însă să dăm premiera.

2. La liceu

• O noapte furtunoasă, de I.L. Caragiale, în care am jucat rolul Spiridon.
• Fiicele, de Sidonia Drăgușanu.

3. Teatru la București

 la trupa Podul, condusă de regizorul Cătălin Naum, am jucat un rol mic în spectacolul Egmond de Goethe.

• la trupa de teatru Alma, înființată de Liliana Andreescu, trupă în care am activat între anii 1980-1985:
• Vine Caragiale, de Ioan Groșan,
• Jocuri primejdioase, cu care am luat premiul întâi pe țară la festivalul studențesc de teatru,
• Zboruri, dramatizare după Richard Bach, în care jucam rolul înțeleptului Chang
• Noțiunea de fericire, de Dumitru Solomon,
• Recitaluri de poezie

4. Teatru la Piatra-Neamț

• împreună cu Luciana Crudu, câteva piese de teatru pentru copii și spectacolul Paznicul de vânătoare, de Mihai Mancaș.
• Sub regia lui Ghiță Hibovschi:
• Între etaje, de Dumitru Solomon, (1987)
• Recital din poezia lui George Bacovia, (1988)
• Îmblânzirea scorpiei, de W. Shakespeare, rolul lui Petruchio,
• Timon din Atena, de W. Shakespeare, rolul Apemantus, (după 1989)
• Sotoma Comacy, o piesă a unui autor japonez, în care jucam cu Maria Hibovschi, astăzi actriță.

Tot în Piatra-Neamț am montat, ca regizor, spectacolul Ca-n filme, de Tudor Mușatescu, Menajeria de sticlă de Tenesee Williams, Scena meșterilor din piesa Visul unei nopți de vară de William Shakespeare, o adaptare pentru elevi a spectacolului lui Mihail Sebastian Jocul de-a vacanța.

Dan Iacob