Se vorbeşte, tot mai insistent, pe toate canalele media, despre ce va fi după 15 mai, despre cât de mult sau cât de puţin trebuie deschisă uşa libertăţilor noastre. Primul lucru pe care l-am înţeles este acela că trebuie evitate aglomerările umane. Cu alte cuvinte, teatrele, cinematografele, muzeele, casele de cultură, restaurantele, cafenelele, mallurile, şcolile vor rămâne închise. Înţeleg că, pe stradă, vom putea merge în grupuri de maximum trei persoane, iar în spaţiile închise vom fi nevoiţi să purtăm mască şi mănuşi: în mijloacele de transport, la birou, în magazinele alimentare, în farmacii,în celelalte magazine ce se vor deschide.

Nu vom avea voie să părăsim oraşele în care trăim, comunele, satele, decât pentru pricini bine întemeiate. Pe de altă parte, lucru esenţial, va fi repornită economia, cu respectarea regulilor amintite – măşti, mănuşi, distanţare. Cam aşa va arăta, cred, lumea noastră de după 15 mai. Mai bine spus, aşa va arăta o perioadă: o lună, două, trei. Funcţie de evoluţia numărului de infectări cu virusul nedorit, funcţie de numărul de morţi, măsurile vor fi relaxate sau înnăsprite. Nu va fi o lume prea veselă. Deja, prin locurile în care merg, simt suspiciunea oamenilor, teama ca aproapele lor să nu fie cel de la care să vină virusul, răul. Aproapele a devenit un potenţial purtător de rău. Până acum ne îndepărtam de oamenii copleşiţi de patimi, de beţivi, de hoţi, de avari, de orgolioşi, de clevetitori, dar acum ne vom ţine departe şi de cei buni, de cei milostivi, răniţi, cum vom fi, de gândul că şi ei pot fi purtători ai perfidului virus. Mă întreb cum vom putea trăi unii cu alţii, ştiind că nici înainte de pandemie relaţiile dintre noi nu erau cele mai bune? Biserica, bibliotecile, muzeele, librăriile, teatrele, centrele de cultură, cenaclurile, institutele culturale, târgurile de carte, vernisajele de pictură, au rolul de a apropia oamenii, de a-i creşte din punct de vedere sufletesc, spiritual.

Multe din ele vor rămâne închise după 15 mai şi chiar dacă se vor deschide (asemenea bibliotecilor) activităţile cu publicul vor fi limitate. Infectarea cu acest virus aduce suferinţă şi chiar spectrul morţii, dar imposibilitatea de a comunica cu aproapele tău, de a fi împreună cu el întru Bine, Adevăr şi Frumos, poate aduce o suferinţă şi mai mare, poate mutila sufletele. Cei care vor contura orizontul libertăţilor noastre de după 15 mai 2020 au o sarcină grea. Cumpăniţi bine, domnilor, este în joc sănătatea mentală, sufletească a neamului românesc. Nu uitaţi asta când scrieţi ordonanţele…

Cuvânt, ne spune Eminescu, vine de la latinescul conventus, care înseamnă adunare de oameni. Aşa am trăit, sute de ani, pe aceste meleaguri, în adunări de oameni, adunări în care sufletele se hrăneau unele pe altele.

„Nu numai cu pâine va trăi omul…“

Natura lui este să fie împreună cu semeniii săi….

Sufletele îndelung tulburate de singurătate, de gânduri negre, de neiubire îşi revin greu, sau nu-şi mai revin, deplin, niciodată.

Să nu uitaţi asta, domnilor,  când veţi scrie ordonanţele….

Vorba filosofului Petrini, din romanul „Cel mai iubit dintre pământeni“, al lui Marin Preda: „Aştept ordonanţele dumneavoastră!“

Dan D. Iacob