Hristos a afirmat acest adevăr: nimeni nu-și va pierde sufletul, dacă credința lui este sinceră. Nimeni! Nici buddhiștii, nici mahomedanii, nici taoiștii… și nici chiar cel mai netrebnic canibal care a devorat un misionar… Dacă credința lor, așa cum o au, este sinceră, toți se vor mântui. Aceasta este strălucita dovadă despre marea milă a lui Dumnezeu. Așa scrie Cronin în Cheile împărăției și acesta este și credința mea. Dincolo de toate formele pe care le-a îmbrăcat Cel Nepătruns de-a lungul istoriei căutării Lui, rămâne drumul parcurs cu sinceritate, cu devotament. Oamenii sfinți dovedesc faptul că drumul pe care au pășit este adevărat, dar ei nu pot dovedi că este singurul drum adevărat, către Dumnezeu. Fiecare poate afirma propria cale, fără pretenția de a descoperi falsitatea celorlalte căi. Mă refer desigur la căile marilor religii, iar nu la tot felul de curente sincretiste, ce nu țin de o trăire veritabilă, ci mai degrabă de un mimetism propriu sfârșitului secolului XIX și secolului XX; întâlnirea Orientului cu Occidentul a născut atunci tot felul de curente spirituale considerate de René Guenon ca fiind antitradiționale. Cel ce va începe prin a iubi Creștinismul mai mult decât Adevărul, va iubi, foarte curând, propria sa Biserică ori Sectă mai mult decât Creștinismul; și va termina iubindu-se pe sine (liniștea sa) mai mult decât orice pe lume, notează Coleridge. Cunosc mulți creștini ce frecventează biserica și care au ajuns să se iubească pe sine, liniștea lor, mai mult decât orice pe lume. Ce-i de făcut? Nu știu…

Se pare că la început, citesc în volumul Iisus contra Iisus, semnat de Gerarad Mordillat și Jerome Prieur, euharistia nu era una sacramentală ci, etimologic vorbind, o acțiune de grație, o formă de binecuvântare internă, proprie unui grup de iudei foarte habotnici, pentru alți habotnici. Didahia ne oferă recitativul: nu este vorba decât de hrana și de băutura vieții veșnice, revelată prin harul lui Iisus. În locul acesteia, odată cu conceptul Prezenței reale, va rezulta o mutație radicală, în sens biologic.

Am citit două cărți semnate de Klaus Kenneth Idoli, zei, guru și Călător pe pământ românesc, înțelegând încă odată faptul că ortodoxia, trăită deplin, este calea regală pentru cei născuți sub această parte de cer.

Dan D. Iacob