Pentru felul meu de ființă, viața are sens și în măsura în care poate lăsa o urmă în cuvântul scris. Am deprinderea însemnărilor despre ceea ce îmi este dat să trăiesc, fără a aminti nume, locuri, ci punând accentul pe înțelesuri, pe cuvântul de după faptă. Fapta ține de cele mai multe ori de o conjunctură, de un dat de dincolo de rațiune și, în acest caz, important este cuvântul de după faptă, cuvântul care să ne împace cu noi înșine și cu ceilalți. Am obsesia cuvântului așa cum pictorul are obsesia tabloului, a culorilor, ori compozitorul pe aceea a muzicii, a sunetelor. Acum, după ce am terminat a patra carte, vreau să încep să scriu fără să dau citate, fără să mă agăț de gândurile și trăirile oamenilor celebri. Cred că am reușit, în cei 30 de ani de când citesc sute și sute de cărți, să trec cultura din mediu extern în mediu intern (după vorba filosofului Constantin Noica) și să încerc astfel să abordez direct, nemediat de referințe, provocările vieții de zi cu zi.

Dan Iacob