Tema necazurilor si a asumarii lor, în opera Sfântului Ioan Gura de Aur: (4) De ce sufera dreptii în locul celor vinovati?

De ce suferă drepţii în locul celor vinovaţi?

Această întrebare şi-a pus-o Sfântul Ioan Gură de Aur în vestitele sale Omilii  despre statui şi enumeră mai mult de zece pricini pentru care Dumnezeu îngăduie suferinţa în vieţile sfinţilor.

  1. ca să nu se trufească cu meritele lor.
  2. ca să nu-şi închipuie despre ei că sunt nişte zei.
  3. ca prin cei ce suferă să iasă la iveală puterea lui Dumnezeu.
  4. ca să se vadă că ei nu pentru plată ori pentru nădejdea fericirii din această viaţă slujesc lui Dumnezeu.
  5. ca să cugete la învierea morţilor, la marginea acestei vieţi şi la cununile vieţii veşnice.
  6. ca toţi cei ce ajung în nenorocire să se mângăie cu suferinţele şi răbdarea lor.
  7. ca să luăm pildă pe cei ce s-au făcut vestiţi în faţa oamenilor şi a lui Dumnezeu, prin firea şi prin virtuţile lor.
  8. ca să învăţăm pe care să socotim fericiţi şi pe care nenorociţi.
  9. ca să vedem că încercarea îi întăreşte pe oameni.
  10. că dacă avem păcate, pete pe suflet, să le ispăşim în viaţa aceasta prin pocăinţă, iar dincolo să ne învrednicim de cununi[30]

De vezi că unui drept îi merge rău, ne îndeamnă Sfântul Ioan Gură de Aur, adu-ţi aminte de Iov! Oricât de drept ar fi acela, nu va fi mai drept decât Iov, nici măcar pe departe! Oricâte nenorociri l-ar lovi, nu-l vor lovi atâtea câte l-au lovit pe Iov! Să ne amintim de aceea, şi să încetăm de a învinui pe Dumnezeu, ştiind bine că Dumnezeu nu-l lasă pe un om drept să sufere pentru că l-a părăsit, ci pentru că vrea să-l încununeze şi să-l facă mai strălucitor. [31]

Pe de altă parte, ne atrage atenţia sfântul, suferinţele şi încercările sunt răscumpărarea păcatelor pe care le-am săvârşit.[32]  Desigur, raţiunile ultime ale lui Dumnezeu, după care unii oameni sunt lăsaţi să sufere deşi nu sunt vinovaţi, nu pot fi cunoascute de om. În creştinismul ortodox un loc central îl ocupă taina, misterul, iar omul trebuie să nu-şi bată capul cu ceea ce nu poate cunoaşte până la capăt. De primă importanţă pentru el este răbdarea, credinţa, iubirea şi nădejdea, din moment ce nu pe această lume aşteaptă el răsplata şi în veşnicie. Desigur, pentru creştinul îmbunătăţit, arvuna vieţii veşnice, a bucuriei trăită alături de Mântuitorul Hristos, poate fi gustată încă din această viaţă, iar Sfântul ioan Gură de Aur accentuează adesea aceasta.

(va urma)

Dan Iacob


[30] Sfântul Ioan Gură de Aur Pimele patru omilii despre statui, omilia I , pp. 25-26

[31]  Sfântul Ioan Gură de Aur  Despre mărginita putere a diavolului, omilia I, 7-8, în volumul Despre mărginita puterea a diavolului. Despre căinţă…, p. 25

[32]  Sfântul Ioan Gură de Aur Problemele vieţii, p. 333

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.