Dacă o singură făptură umană lipsește, o făptură pe care o simți ca făcând parte din tine, lumea se transformă într-un deșert. Cei mai mulți oameni se mișcă în deșertul acestei lumi, fiind trăiți de fiecare zi care năvălește peste ei. Câteva obiceiuri, câteva tabieturi, câteva sute de cuvinte, mereu aceleași, câteva pulsiuni, multă oboseală, tensiune nervoasă, trăiri refulate, complexe de tot felul, câte o bere cu prietenii, o cafea și o bârfă, ori un șpriț prelungit, iată ce pune un om obișnuit în sacul fiecărei zile. Cât despre bucuria divină, despre întâlnirea cu arborii, cu păsările și cu chipul de lumină al celui de lângă tine, o, aceasta este altă poveste, o poveste pentru visători, pentru idealiști.

Dan Iacob