Jurnalul unui bibliotecar: Carti si credinta

Până acum tot ce-am reușit să fac în orizontul creației, fie că a fost vorba de cărți, de roluri în piese de teatru, de regie de teatru, am făcut sprijinindu-mă doar pe forțele mele. De multe ori eforturile erau dezaprobate de familie și privite ca risipiri. De câte ori deschideam un volum semnat de Pleșu sau Liiceanu și citeam lista de oameni cărora li se aduceau mulțumiri pentru realizarea cărții respective, îi invidiam. Eu n-aș fi putut cita pe nimeni, pentru că nimeni nu m-a ajutat. De aceea, nu-ți închipui ce fericit sunt că în sfârșit, pe pragul jumătății de veac ce mi-a fost dată până acum, mi-ai oferit ocazia de a odrăsli împreună o carte.

*

Cuvântul fanatic apare pentru prima dată în epistolele pauline cu sensul de credință până la capăt, până la sacrificiul suprem. Îl putem asimila cu ceea ce, mai târziu, s-a numit nebun întru Hristos. Astăzi sensul s-a schimbat. Fanatic este cel care, vorba lui Gabriel Liiceanu, a rămas încremenit într-un proiect, înconjurat de adevăruri definitive, inflexibil, cel care nu este dispus să dialogheze decât cu cei asemenea lui.

*

De multe ori cititorii vin doar cu permisul, sau dau telefon, pentru a prelungi termenul de restituire a cărților. O, dacă am putea avea un asemenea permis și pentru prelungirea vieții, dacă ar fi un loc în care să mergem și să obținem zile în plus, doar cu o apăsare de buton. Trăim risipindu-ne timpul, dar când simțim că ne apropiem de sfârșitul vieții nu știm cum să-i mai smulgem o zi. De curând, în secția noastră au fost introduse patru calculatoare care oferă acces la internet. De la ora 9 la ora 19, timp de câte o oră, prin fața lor se perindă zeci de utilizatori. De multe ori, când merg să așez cărțile la raft, arunc o privire spre ecrane și văd cum tinerii își umplu timpul jucând jocuri, conversând pe mess, trimițând sau citind mesajele primite, vizionând filme. Sunt câțiva tineri fără ocupație care au devenit obișnuiții de fiecare zi ai secției. Internetul este o sursă inepuizabilă de informații, dar trebuie să-l folosești cu măsură, țintit. Altfel, simpla navigare nu face decât să-ți omoare timpul. Timpul, despre care s-a spus că este cea mai prețioasă comoară, în anii tineri pare ca și nesfârșită.

Dan D. Iacob

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.