Punând cărțile la raft realizez cât s-a tradus din fiecare literatură a lumii; literatura engleză, americană, franceză și rusă sunt cel mai bine reprezentate, cu zeci de polițe, urmate, la o oarecare distanță (funcție de câte polițe ocupă), de traducerile din literatura italiană, sud-americană, din literatura țărilor nordice (grupată compact, fără a face distincție între literatura norvegiană, suedeză sau ce din Danemarca), literatura italiană, asiatică, germană. Paradoxal, din literatura germană avem puține traduceri, în afară de Goethe, Hesse și Thomas Mann, care ocupă câte un raft, ceilalți autori fiind slab reprezentați. Și când te gândești că Eminescu, Blaga, Noica nu și-au putut scrie cărțile fără să asimileze miracolul german. Cu siguranță s-a tradus mai mult din literatura germană, dar gândurile mele pornesc de la modul în care este reflectată ea pe rafturile bibliotecii noastre.

Dan Iacob