Citim cărţi, urmărim filme artistice şi documentare, reportaje, despre oamenii excepţionali, despre oamenii providenţiali, ce împing lumea înainte. Ne place să spunem, de exemplu, că trăim într-un ţinut care, pe vremuri, a cunoscut glorioasa epocă a lui Ştefan cel Mare, într-un ţinut pe unde au trecut paşii lui Creangă, Eminescu, Hogaş, Conta, Celibidache, ai altora de tăria lor. Din nefericire, ne-am învăţat să situăm tot ce este bun, adevarat şi frumos în trecut, sau într-un viitor îndepărtat. (“măcar nepoţii noştri de-ar duce-o mai bine”, spunem resemnaţi).

În numărul din 3 mai 1879 al ziarului “Timpul”, adică acum 137 de ani, în articolul “Românul în ajunul alegerilor”, Mihai Eminescu scria : “Oameni care au comis crime grave rămân somităţi, se plimbă pe strade, ocupă funcţiuni înalte, în loc de a-şi petrece viaţa la puşcărie”. Sau, pe 31 august 1878: “ Poporul a pierdut de mult încrederea că lucrurile se pot schimba în bine şi, cu acel fatalism al raselor nefericite, duce nepăsător greul unei vieţi fără bucurie şi fără tihnă”. Dar poate mai actuală ca oricând este însemnarea din 29 iulie 1881: “Voim şi sperăm o reacţie socială şi economică determinată de rămăşitele puterilor vii ale poporului, care, dacă nu e preursit să piară, trebuie să-şi vină în fire şi să vadă unde l-a dus direcţia liberală.” Citeşti rândurile de mai sus, sau altele, multe altele asemenea lor şi îţi spui, resemnat: “A trecut mai bine de o sută de ani şi, în esenţă, nu s-a schimbat nimic!”.

Să ne amintim că în evanghelii totul se petrece în prezent, că timpul lui Dumnezeu este prezentul: “Adevărat, adevărat zic vouă, că vine ceasul şi acum este”, spune Mântuitorul puţin credincioşilor. Iar noi, plămădiţi după chipul şi asemănarea Lui, trebuie să gândim la fel. Trebuie, cu alte cuvinte, să fim una din “rămăşiţele puterilor vii ale poporului” care, înţelegând că acest neam nu e “preursit să piară”, să ne venim în fire, să vedem unde ne-a dus, în oraşul Piatra Neamt, conducerea portocalie din ultimii 12 ani şi să votăm schimbarea.

Voturile, s-a spus, sunt mai puternice decât gloanţele, mai mult, sunt o datorie sacră a fiecărui om. A curs mult sânge de-a lungul secolelor şi s-a suferit enorm, pentru ca femeile şi bărbaţii care au împlinit 18 ani să poată vota.

Neprezentandu-ne la vot nesocotim jertfa înaintaşilor noştri !

“Adevărat, adevărat zic vouă, că vine ceasul şi acum este!”

Acum, pe 5 iunie 2016!

          Zeci de ani m-am zidit sufleteşte prin lecturi, prin scris, teatru, prin legăturile cu prietenii ori prin întâlniri cu oameni îmbunătăţiti, prefăcându-mă că nu observ răul care se întâmpla în jurul meu, în oraşul în care m-am născut, am crescut şi în care-mi caştig, prin muncă cinstită,  pâinea cea de toate zilele. Dar acum puţin timp, un prieten din prima tinereţe – Liviu Harbuz – m-a invitat să mă alătur unei echipe, spre a readuce administrarea urbei noastre pe făgaşul binelui, adevărului, frumosului. N-am stat pe gânduri şi am răspuns chemării lui, m-am alaturat echipei de consilieri locali, m-am întâlnit cu oameni minunaţi, pe care-i ştiu de pe băncile şcolii, am cunoscut şi alţi oameni minunaţi, dar mai ales am înţeles că  “vine ceasul şi acum este!”. Mergând prin oraş am observant că pe unul din panourile publicitare destinate unui mare magazin scrie: ”Vine un moment când fiecare dintre noi facem parte din echipă”. Iar cuvintele acestea mi-au părut potrivite pentru ce se va întâmpla duminica aceasta.

Pe 5 iunie 2016 ai, prin vot,  şansa să faci parte din echipa lui Liviu Harbuz. Ieşi din resemnare, ieşi din acel “fatalism al raselor nefericite”, care duc, nepăsătoare, “greul unei vieţi fără bucurie şi fără tihnă”.

“Adevărat, adevărat zic vouă, că vine ceasul şi acum este” !

Votează, pe 5 iunie 2016, pe Liviu Harbuz şi echipa lui de consilieri!

Aşa să ne ajute Dumnezeu !