Un razboi tulbure

razboiDe ceva vreme, apele Uniunii Scriitorilor din România sunt tulburate de un grup contestatar. M-am gândit că ar fi sugestiv să sintetizez, având ca punct de plecare colecţia Revistei România literară, etapele acestui război. Nu m-am oprit şi la modul în care acest conflict a fost mediatizat în Revista Observator Cultural, care este de partea contestatarilor, din simplul motiv că nu am avut, încă, timpul fizic să fac aceasta. Oricum, sâmbătă seara (26 martie) cei mai mulţi dintre noi au avut ocazia să urmărească, pe postul de televiziune Realitatea TV, timp de mai multe ore, o dezbatere pe această temă, invitaţii făcând parte din grupul contestatarilor.

Revista România literară nr. 1 din 8 ianuarie 2016

În editorialul primului număr al României literare pe anul 2016, purtând titlul Un război tulbure, Gabriel Chifu (vicepreşedinte al U.S.R) afirma: dacă ar fi să se măsoare lucrurile cu un cântar corect, Nicolae Manolescu ar trebui să primească nu insulte, ci laude pentru activitatea lui din fruntea Uniunii Scriitorilor, iar ca prezenţă literară, ce să mai zicem?, probabil este personalitatea literară cea mai impunătoare pe care o avem. (…)

După ce trece în revistă câteva categorii de atacatori şi motivaţiile lor (personaje de la marginea literaturii, un critic literar opozant al lui Manolescu, editorii, miza războiului lor fiind taxa de timbru, o parte din scriitorii tineri, care vor înlocuirea generaţiilor literare peste noapte, scriitori din generaţiile mai vechi, care, copleşiţi de insatisfacţii / frustrări literare personale, au impresia că li se cuvine mai mult decât primesc),  Gabriel Chifu atrage atenţia asupra unei motivaţii fundamentale care, crede el, a declanşat acest jihad literar:

Nicolae Manolescu a publicat recent o nouă variantă a „Istoriei sale”, condensată şi parcă mai exigentă decât „Istoria critică”, şi anume „Istoria literaturii române pe înţelesul celor care citesc”. Atâtea nume de astăzi, nu neapărat nume mari, dar nume cu pretenţii, s-au văzut excluse din această carte ori au ieşit compromise. (…) Puţini dintre cei aflaţi într-o asemenea  situaţie sunt capabili să rămână senini şi să-l privească pe autorul cărţii ca pe duşmanul lor de moarte.

 Revista România literară nr. 3 din 22 ianuarie 2016

În editorialul numărului trei, acelaşi Gabriel Chifu revine cu articolul Proiecte culturale ale USR în acest an; vorbind despre ele, într-o vreme a atâtor grozăvii – contestaţii, acuze, scandaluri peste scandaluri – nu cumva părem ridicoli, bizari, aidoma unor medievali care ar continua să-şi picteze pereţii bisericuţei lor pe când la porţile cetăţii se află năvălitorii barbari? (…) Totuşi, avem datoria să ne vedem de treabă.

Şi ne sunt enumerate proiectele, între care amintim Scriitorul anului, proiect care va aduna, în final, la Iaşi, în perioada 14-16 octombrie 2016, cei 12 scriitori ai lunilor, stabiliţi, după anumite criterii, de o un juriu, prima perioadă jurizată fiind  noiembrie 2015 – octombrie 2016, Gala poeziei române contemporane, Premiile USR, editarea celor nouă reviste literare aflate în proprietatea Uniunii.

Ni se aminteşte apoi că, în anul 2011, firma ce exploata Casa Vernescu intrând în faliment, U.S.R, care beneficia de fondurile rezultate din chirie, a pierdut finanţarea; cum sumele din cotizaţii rămân, de regulă, la filiale, iar taxa de timbru este plătită de puţine edituri, practic Uniunea Scriitorilor s-a aflat într-o subfinanţare cronică. Dacă totuşi este vie, concluzionează autorul articolului, şi cu atâtea proiecte realizate, e o minune.

Revista România literară nr. 4 din 29 ianuarie 2016

La pagina trei, un Comunicat al conducerii USR specifică faptul că materialul publicat în ziarul „Evenimentul zilei” de joi, 21 ianuarie, sub titlul inexact şi tendenţios „Nicolae Manolescu şi Dan Mircea Cipariu se luptă pentru USR”, este o simplă ficţiune jurnalistică. În realitate, o astfel de luptă nu există. (…) Rămâne de neînţeles interesul tardiv al ziarului în a face publicitate frustrării personale a celui care a pierdut nişte alegeri desfăşurate absolut statutar şi necontestate de nimeni până azi.

Revista România literară nr. 7 din 19 februarie 2016

Pe prima pagină, Comunicatul dat de Conducerea U.S.R, precizează: anunţul publicat în presă de un pretins Comitet de iniţiativă al Adunării Generale Extraordinare a Asociaţiei Uniunea Scriitorilor din România, referitor la convocarea membrilor Asociaţiei Uniunea Scriitorilor din România într-o Adunare Generală Extraordinară la data de 18.03.2016, este un fals grosolan şi o încălcare a Statutului în vigoare al U.S.R. (…) Conducerea U.S.R îi avertizează pe membrii săi care vor da curs convocării că vor fi excluşi, urmând procedurile statutare, din rândurile U.S.R., pentru încălcarea prevederilor Cap. 3, Art. 9, punctul b) din Statut.

Revista România literară nr. 9 din  4 martie 2016

Pe pagina a treia, în articolul La unison, Gabriel Chifu ne anunţă că, în urma reuniunii extraordinare a Consiliului U.S.R, s-a hotărât, între altele, excluderea din U.S.R a lui Dan Mircea Cipariu şi a lui Grigore Şoitu, măsura fiind luată printr-un vot categoric, indubitabil, din cele 28 de voturi exprimate 27 fiind pentru şi o abţinere. Ceea ce i-a radicalizat pe membrii Consiliului, crede Gabriel Chifu, a fost josnicia atacurilor la care este supusă Uniunea, minciunile uriaşe şi acuzele aberante pe care cei în cauză le-au lansat în spaţiul public şi ulterior le-au prelungit în procesele intentate U.S.R.

Pe ultima pagină a revistei sunt reproduse, sub titlul Cine şi de ce vrea o reformă a U.S.R? – Fals şi uz de fals,  luările de poziţii ale scriitorilor care au fost trecuţi, fără voia lor, pe lista contestatarilor. Între ei se numără Ştefan Borbey, Vasile Gogea, Andrei Terian, Mariana Codruţ, Em. Galaicu Păun, Dumitru Crudu, Andrei Ţurcanu, Nicoale Avram, Alex Goldiş, Nicolae Perţa, Ioan Matiuţ.

Revista România literară nr. 10 din  11 martie 2016

Pe prima pagină este publicat un Comunicat despre Starea Uniunii Scriitorilor, în care se face o trecere în revistă a dificultăţilor financiare prin care a trecut Uniunea începând cu anul 2009, insistându-se pe faptul că U.S.R se află la acest început de an 2016 într-o situaţie financiară stabilă, fără datorii la stat sau la particulari şi  pe faptul că problemele nu sunt în U.S.R, ci în Grupul de Reformă şi printre aderenţii la el. 

Pe pagina a treia, Răzvan Voncu semnează articolul Noii Calibani ai vieţii literare, în care-şi exprimă stupoarea vis-a-vis de reacţia unor confraţi, la vestea că Ministerul Culturii ar putea tăia finanţarea revistelor culturale, iar publicaţiile Uniunii ar urma să îşi înceteze activitatea. Nicio literatură serioasă nu trăieşte, ne aminteşte autorul articolului, fără reviste literare, şi aproape toate sunt subvenţionate. Cele mai multe de către stat. Între ele, ni se aminteşte marea revistă americană Poetry, reviste din Anglia, Franţa, marile edituri occidentale susţinând, financiar, revistele literare, în timp ce, la noi, cele mai multe dintre ele neplătind nici măcar timbrul cultural.

Pe ultima pagină a revistei, la rubrica Ochiul magic, sunt demontate o serie de afirmaţii ale lui Florin Iaru, Un reformist al U.S.R pe Facebook, fiind amintite şi alte dezminţiri ale celor ce au fost trecuţi, abuziv, pe lista contestatarilor.

Revista România literară nr. 11 din  18 martie 2016

Pe prima pagină este tipărit Comunicatul Conducerii U.S.R, prin care ni se aduce la cunoştinţă că anunţata Adunare Generală Extraordinară a Asociaţiei Uniunea Scriitorilor din România pe 18 martie 2016 este un fals grosolan şi o încălcare a Statutului, membrii U.S.R ce vor da curs convocării urmând să fie excluşi.

În pagina a treia, un articol semnat de Gabriel Chivu, cu titlul Efecte neaşteptate, precizează: oricât de nedrepte ar fi violenţele de care avem parte de la anumiţi autori, trebuie să căutăm să-i ajutăm dacă se află la ananghie. Având grijă, bineînţeles, să ne păzim bine mâna pe care le-o întindem, ştiind că altfel riscăm să ne-o pierdem.

Pe aceeaşi pagină, criticul literar Alex Ştefănescu, în articolul De ce?, încearcă să-şi explice gestul disperat al unor scriitori fără talent, în opinia sa, (Paul Vinicius, Claudiu Komartin, Dan Mircea Cipariu) de a porni război împotriva uniunii, încheind astfel: Şi mai tare mă miră faptul că Florin Iaru, cândva o vedetă a Cenaclului de luni condus de Nicolae Manolescu, acţionează acum sub stindardul lui Dan Mircea Cipariu. Să-l fi avut cândva ca mentor pe Nicolae Manolescu (adică pe Titu Maiorescu al perioadei postbelice) şi să ajungi să-l urmezi pe poetastrul Dan Mircea Cipariu, iată o decădere greu de explicat. Florin Iaru este, fără îndoială, un poet talentat, avea cândva graţie şi farmec, dar talentul lui pare în prezent epuizat. Aceasta să fie explicaţia pentru modul ruşinos în care se poartă azi? Un poet talentat, care avea cândva graţie şi farmec, răspunde concis: „Aţi pizdit-o!”, celor ce i-au dat o sancţiune morală pentru ponegrirea U.S.R. (…)

M-am contrazis de multe ori cu Nicolae Manolescu şi am plecat de la România literară când am crezut de cuviinţă, stând câţiva ani, din voinţa mea, în afara vieţii literare. Nu pot fi deci suspectat că îl curtez pe preşedintele Uniunii Scriitorilor. M-am întors acolo de unde am plecat numai şi numai pentru că m-a indignat modul cum sunt tratate munca şi generozitatea lui Nicolae Manolescu de către nişte scandalagii.

Nu sunt în măsură să judec eu ceea ce se întâmplă acum, la Bucureşti, legat de U.S.R., dar îmi amintesc o vorbă a lui Nae Ionescu, despre eterici. Ereticul, afirma filosoful, greşeşte chiar când are dreptate pentru că, prin tulburarea ce o aduce, afectează rădăcina de iubire a Bisericii, singura care o transcende, ancorând-o în lumea divină a Tatălui, Fiului şi Sfântului Duh.

U.S.R  nu este, desigur, o Biserică, deşi îmi place să vorbesc de „liturghia cărţilor”, de hrănirea cu cuvinte, dar rădăcina ei trebuie să fie, cred, tot iubirea. Ştii că scriitorii există, dar când ai ocazia să-i vezi, faţă către faţă, se naşte miracolul; miracolul întâlnirii întru Cuvânt. Aşa cum în centrul liturghiei Bisericii stă Sfânta Euharistie şi aşa cum anul bisericesc începe la 1 septembrie, în centrul „liturghiilor cărţii” stă trupul de cuvânt al creaţiei scriitorilor, iar anul cultural, cum bine ştim, începe, pentru noi, românii, la 15 ianuarie. Cuvântul care-l spun e pus pe masă şi de mâncare este,  spune mare poet Nichita Stănescu.

Nu ştim cum va evolua lupta dintre cele două grupuri, dar când citim anunţul: Consiliul Uniunii Scriitorilor a decis excluderea următorilor membri: Ioana Crăciunescu, Dan Iancu, Florin Iaru, Cosmin Perţa, Valeriu Mircea Popa, Cristian Tiberiu Popescu, Octavian Soviany, Adrian Suciu, Cristian Teodorescu, Paul Vinicius, Daniel Vorona, bănuim ce va urma…

 Dan D. Iacob

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.