Treapta a XX-a: Despre însotire

Dacă pentru tine Eminescu nu e un simplu nume de poet,
caută să te însoţeşti cu cei pentru care Eminescu nu e un simplu nume.
Dacă, pentru tine, întrebările despre om şi lume sunt ca aerul şi ca apa,
Caută să te însoţeşti cu cei pentru care ele, ca apa şi ca aerul sunt.
Eu îţi vorbesc, ia bine seama, despre însoţire,
iar nu despre evadarea din singurătate.
Singurătatea, dacă ţi-a fost dată prin naştere,
ţine de felul tău de fiinţă şi de felul tău de fiinţă nu poţi scăpa
decât prin moarte,
decât prin har,
decât prin iubire…
Caută, însoţindu-te cu celălalt, cu ceilalţi,
să nu-ţi oboseşti prea mult singurătatea.
Nu uita: înţelesurile, atâtea câte ţi-au fost date,
din singurătate s-au născut.
Neodihnirea le-a sădit,
ploile lacrimilor tale le-au udat
şi singurătatea felului tău de fiinţă
le-a odrăslit.

Dan D. Iacob
3 decembrie 1985

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.