Ne lăudăm că am scăpat de mituri
Că doar copiii mai cred în poveste,
Dar am uitat de liniştea din schituri,
Şi am uitat, voit, de Buna Veste.

Ne-am aruncat în lumea ireală
Ne-am aruncat în viaţa cea concretă
Şi-am căutat, prin linii mari, de cretă,
Răspunsul la-ntrebarea esenţială.

Trăim prin certitudini schimbătoare…
Lumea în loc nu stă, să nu te mire,
Dar am uitat cămaşa cea de mire,
Şi am uitat a sufletului floare.

Am tot uitat să credem în iubire
Prea mult ne-ncredem, astăzi, în sudoare…

Dan D. Iacob