Rostesc iubire
şi nu ştiu pe ce anume-am pus cuvântul.
Nu ştiu care simţiri s-adun
şi să le spun acum iubire.
Că suntem buni? Da, suntem buni.
Ne respectăm, frumoşi din fire,
ne aşteptăm, pe cap cununi să ne-aşezăm
mireasă, mire…
Să-ţi pun inelul – legământ,
în semn de veşnică unire.

Ce caldă-mi pare dimineaţa,
Ce bine e-n surâsul tău,
Ce joc surprinzător e viaţa.
Azi, simt că-am să câştig şi eu.
Noi suntem unul şi pe veci ne vom iubi,
Divină menire, ce blând ţi-e cântul.
Rostesc iubire şi nu ştiu,
Pe ce anume-am pus cuvântul.

Dan D. Iacob
7 ianuarie 1982